Diguri contra naturii

trei decenii, Uzlina a dispărut de pe hartă, la fel Vulturul, iar Mila 23 a fost devastată. Nicio problemă, spun autorităţile: Baziaş scade trei centimetri! Priviţi şi cartea de istorie:

trei decenii, Uzlina a dispărut de pe hartă, la fel Vulturul, iar Mila 23 a fost devastată. Nicio problemă, spun autorităţile: Baziaş scade trei centimetri! Priviţi şi cartea de istorie: debitele maxime nu vor fi depăşite. Mărimea apei contează, e drept, dar e important şi factorul timp. Apele îmbibă pământul, dacă presiunea se menţine mult timp, şi scad rezistenţa digului. Dunărea va trece, astfel, prin diguri, nu peste ele. Nu se poate spune nici că digurile vor ceda, nici că vor rezista. Cum ne-o fi norocul.
Se puteau face diguri mai tari? Desigur, dar cu ce costuri? E greu şi să ţii oamenii evacuaţi săptămâni la rând. Dacă se mai dovedeşte, până la urmă, că i-ai scos din case degeaba... Ar mai fi rezerva de vaccinuri, apă la PET şi jandarmii gata să intervină în caz de viitură. Până la proba contrarie, aceste pregătiri par a fi în grafic. În plus, s-au inundat controlat câteva câmpuri, ca presiunea să scadă în zonele locuite.
Metoda e veche de când lumea. Pe tot cursul fluviului, apele se revărsau primăvara, formând bălţi în care peştele se reproducea natural. De aceea "avea balta peşte" atât de mult încât devenise mâncarea săracului. Până spre toamnă, apele se retrăgeau şi pe pământul "recuperat" se putea face puţină agricultură. Ceauşescu a pus să fie secate bălţi, inclusiv în Deltă, unde s-au făcut 80.000 de hectare de exploatări agricole. Când un kil de peşte e 50.000 de lei şi creşte singur, în apă, pare absurd ca un om să vrea să dea la sapă pentru 10.000 de lei kilul de porumb. România a promis că va "renatura" Delta şi va reface coridorul verde al Dunării. Refacerea a 3.600 de hectare de baltă în zona Babina a costat 100.000 de euro, dar a produs, numai în primul an, 140.000.
De-a lungul fluviului, cel puţin 250.000 de hectare pot fi transformate, rapid, într-un paradis verde, dacă se include şi Insula Mare a Brăilei. Între Galaţi şi Tulcea, numai în 1989 au fost desecate 80.000 de hectare. Luciul de apă, în Deltă, e doar de 170.000. Când producţia agricolă e contingentată, iar turismul nu, românii se încăpăţânează să ţină uscate două Delte şi se plâng că n-au unde pune apa când vine viitura. Nici măcar nu e de vină natura-mamă, ci natura umană, mai precis lăcomia şi prostia. Lăcomia va distruge case, dacă crapă digurile. O fi mai profitabil turismul decât agricultura de subzistenţă, dar profitul îl vor face alţii, îşi spun cei care au acum pământurile. Consiliul Judeţean Tulcea nu vrea să cedeze iazurile secate pentru că, odată renaturate, ele trec în administrarea Rezervaţiei Delta Dunării, odată cu micile ciubucuri aferente. Cei care au primit pământul din lunca fluviului vor banii pe el.
Poate nu anul ăsta, dar odată şi odată Dunărea tot va rupe digurile ridicate împotriva naturii. Prostia ar fi ca, în loc de renaturare, să plătim consolidarea digurilor inutile, care va începe după ce se liniştesc apele şi se întoarce în Capitală fanfara politicienilor de la Festivalul Scrumbiei.