Dictatul Bechtel

În raportul care a stat la baza demiterii şefului CNADNR, Mihai Grecu, se menţionează că reprezentanţii statului au semnat un contract dictat după traducerea din limba engleză Surse

În raportul care a stat la baza demiterii şefului CNADNR, Mihai Grecu, se menţionează că reprezentanţii statului au semnat un contract dictat după traducerea din limba engleză

Surse din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) precizează că raportul referitor la Bechtel, de care a pomenit ministrul Ludovic Orban atunci când l-a demis pe directorul instituţiei, Mihai Grecu, este aproape de finalizare.

Din acest raport aflăm, printre altele, că s-au plătit sume astronomice către compania americană, fără acoperire legală.

Autorii raportului susţin că acest contract a fost tradus mot-à-mot din engleză în română, fără a fi măcar adaptat legislaţiei noastre. În schimb, la cinci ani de la demararea lucrărilor, nu s-a făcut recepţie pentru nicio porţiune de autostradă.

"Secretizatul" contract reprezintă, de fapt, "o traducere dintr-o limbă străină, engleza, fapt evident pentru orice persoană familiarizată cu legislaţia din România şi normele elementare de drept, dar care reiese şi din greşelile de traducere", se arată în raport.

Consecinţele: "noţiunile străine de dreptul român, aplicabil contractului, erau defavorabile părţii române, pe de o parte, iar pe de alta, duceau la lipsa efectelor juridice pentru foarte multe clauze sau la interpretarea eronată a acestora, cu efecte grave pentru CNADNR S.A., în calitate de beneficiar", se spune în raport.

Verificările efectuate de specialiştii CNADNR au mai reliefat că "s-au efectuat plăţi pentru care guvernul nu-şi dăduse consimţământul, încălcându-se art. 2 din OUG 120/2003". Concret, anexele 1-14 ale contractului au fost aprobate abia în 16 februarie 2006, prin HG nr. 224, între timp statul român efectuând, însă, plăţi către Bechtel.

Arbitraj în engleză după lege românească

O altă constatare a CNADNR ţine de soluţia de arbitraj aleasă prin contract, în cazul în care între cele două părţi se vor ivi divergenţe. Şi anume, contractul prevede că soluţionarea unui eventual litigiu se va face la Paris, conform regulilor arbitrare ale unui for francez, în limba engleză, dar după legislaţia... română.

Şi că tot am pomenit de legislaţia care guvernează contractul, ei bine, aceasta este, oficial, cea română, dar cu "interpretarea" ca "termenii prezentului contract să reprezinte întreaga înţelegere dintre părţi şi, cu excepţia prevederilor imperative prevăzute de Legislaţia Ţării, să reglementeze întreaga relaţie contractuală dintre părţi" şi menţiunea "orice parte sau prevedere imposibil de a fi pusă în executare va fi considerată ca nefăcând parte din prezentul contract".

"Doar s-a mimat respectarea legilor"

Sursele citate sunt, însă, de părere că "în fapt, nu a existat decât o mimare a respectării legilor din România, deoarece foarte multe clauze ale contractului au fost convenite cu încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii române".

În sprijinul afirmaţiei sunt aduse argumente precum: încălcarea prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice 1014/2001 privind conţinutul standard al scrisorilor de garanţie; introducerea unei clauze "discriminatorii şi anticoncurenţiale" de acordare a un milion de euro lunar pe post de "costuri indirecte de capital"; efectuarea unei "plăţi de mobilizare" de 30 milioane euro; acordarea unui "avans fără dobândă" de 250 milioane euro, pentru "echipamentul antreprenorului", deşi o firmă ar trebui să dispună, deja, de dotările necesare, atunci când încheie un astfel de contract - toate cu încălcarea prevederilor Legii 500/2002.

Renegociere eşuată

Un alt argument este acela că s-au identificat 15 clauze care îi oferă antreprenorului posibilitatea de a prelungi termenul de execuţie. Pe de altă parte, partea română poate penaliza Bechtel pentru întârzieri cu 0,15%/zi, dar pe o perioadă de maximum un an, chiar dacă lucrările ar întârzia un deceniu.

Statul român a semnalat "deficienţe" în privinţa contractului încheiat cu Bechtel încă de acum trei ani, motiv pentru care s-a şi încercat o renegociere a anumitor prevederi.

Potrivit surselor citate, partea română a "reuşit" să mai piardă patru milioane de euro din modul de derulare a contractului în perioada 2003-2005, dobânzi de două milioane, şi a permis Bechtel să păstreze cei 40 milioane încasaţi cu titlu de avans, ce au fost reclasificaţi drept "cheltuieli de mobilizare".

Nu s-a reuşit revizuirea procedurii de arbitrare, clarificarea preţului total şi nici o catalogare clară a răspunderii contractuale a antreprenorului. Aceasta fiind situaţia, reprezentanţii CNADNR au şi refuzat să semneze Nota de Renegociere, ce a fost parafată doar de delegaţii Ministerului Transporturilor, condus atunci de Gheorghe Dobre.

Bechtel: "Acordul de modificare a contractului a fost semnat de ambele părţi"!

În replică la cele prezentate, Bogdan Sgârcitu, reprezentant al Bechtel, cu funcţia de External Affairs Managerş, a declarat pentru "Adevărul" că acest contract "de construire şi proiectare a Autostrăzii Transilvania a făcut obiectul renegocierilor din 2005 dintre CNADNR şi compania Bechtel.

Acordul de modificare la contract, semnat în februarie 2006, prezintă modificările pe care ambele părţi au convenit să le aducă contractului şi încadrează clauzele contractuale în prevederile legale în vigoare. Toate punctele amintite (avansul, scrisorile de garanţie etc.) au fost rezolvate prin semnarea acordului de modificare".