Dezghetul in relatiile Occidentului cu Libia se accentueaza

* Intalnire intre premierul italian, Berlusconi, si colonelul Gadaffi * Se pregateste primul-ministru britanic, Tony Blair

Dupa anuntul-surpriza de la sfarsitul anului trecut al colonelului Moammar Gadaffi ca Libia renunta la armele de distrugere in masa (si trimiterea in SUA a nu mai putin de 25 de tone de echipamente si documentatie privind programele libiene de construire a unor asemenea arme), gest care a succedat acceptarii raspunderii pentru "afacerea Lockerbie", inclusiv plata de compensatii pentru rudele victimelor atentatului terorist, dezghetul relatiilor libiene cu lumea occidentala capata aspecte tot mai spectaculoase. In ultimele zile, premierul italian, Silvio Berlusconi, s-a aflat in localitatea libiana Syrta, unde s-a intalnit cu liderul guvernului de la Tripoli. El este primul sef de guvern occidental care viziteaza Libia dupa renuntarea de catre aceasta la armele interzise. "Italia este o tara prietena si doreste sa ramana prietena si pe viitor. Trecutul trebuie lasat deoparte", a spus premierul, referindu-se la faptul ca Libia a fost, in trecut, colonie italiana. In conditiile in care Libia dispune de mari zacaminte petrolifere, relatiile economice au ocupat, fireste, un rol important pe agenda convorbirilor dintre cei doi oameni de stat. Aurul negru din deserturile Libiei actioneaza, de altfel, ca un magnet, numeroase companii occidentale grabindu-se sa profite de noua conjunctura pentru a reveni in forta pe piata libiana. Asa se explica, desigur, si vizita oficiala la Londra - prima la un asemenea nivel dupa mai bine de 30 de ani - a ministrului de Externe al guvernului de la Tripoli, Mohammed Abdulrahman Shalgam. Punctul culminant al vizitei l-au constituit convorbirile cu premierul Tony Blair, care, dupa cum relata Financial Times, e gata sa se intalneasca cu Moammar Gadaffi ceva mai tarziu, in cursul acestui an. Ministrul de Externe britanic, Jack Straw, a descris vizita ca "o piatra de hotar in procesul constant al imbunatatirii relatiilor dintre cele doua tari" si ca o componenta importanta a eforturilor de a readuce Libia in sanul comunitatii internationale. Nu incape indoiala ca interventia militara americana in Irak a jucat un rol in decizia autoritatilor libiene de a pune din nou pe linia de plutire raporturile cu Occidentul, la fel ca si dorinta de a iesi din izolarea in care se aflau pana acum, la randul lor tarile occidentale fiind interesate sa participe cu o cota cat mai substantiala la operatiile de exploatare a petrolului libian. Se poate spune chiar ca asistam, in prezent, in aceasta privinta, la o adevarata intrecere. Interesante sunt, din acest punct de vedere, si reactiile americanilor. Fostul ministru adjunct al Apararii, Frank Gaffney, aflat, in prezent, in conducerea unei organizatii cu orientari accentuate de dreapta (Centrul pentru Politica de Securitate), a exprimat unele rezerve fata de actualul curs. "Ma tem - a spus el - ca, daca Gadaffi ramane la putere si are posibilitatea sa capete din partea Occidentului resurse sporite financiare si tehnice, atunci ar putea sa reprezinte pentru noi o amenintare mult mai serioasa ca pana acum". Avertismentul sau nu a impiedicat, insa, Departamentul de Stat sa anunte ca, pentru prima oara in ultimii 25 de ani, un diplomat SUA va fi stationat permanent la Tripoli, iar companiile petroliere americane, deja prezente in Libia, sa se agite frenetic pentru a ocupa pozitii cat mai bune in competitia cu companiile rivale. Interesele economice legate de petrol predomina - asa cum a demonstrat-o, de altfel, si razboiul din Irak.