Dezechilibrul terorii

probabil, nevoit să includă şi cenuşăreasa nord-coreeană. Date despre ce s-a întâmplat în situl ascuns în provincia Hamgyong, în afara celor atent filtrate şi difuzate pe sponci de

probabil, nevoit să includă şi cenuşăreasa nord-coreeană. Date despre ce s-a întâmplat în situl ascuns în provincia Hamgyong, în afara celor atent filtrate şi difuzate pe sponci de agenţia oficială de ştiri, nu prea sunt. Transformată de decenii într-un bastion izolat al comunismului asiatic, în forma sa cea mai aberantă, Coreea de Nord rămâne, aşa cum s-a dovedit şi ieri, o necunoscută. Nu poţi decât ghici, de la distanţă, ce sacrificii a presupus construirea şi testarea unei astfel de arme costisitoare, până acum apanajul marilor puteri, pentru cei aproape 23 de milioane de coreeni, încercaţi de ani de zile de foamete, de lipsuri şi reduşi la tăcere de un sistem represiv de temut. Dacă, aşa cum susţin unii analişti, Coreea de Nord e condusă în realitate de militari, actualul lider Kim Jong Il fiind doar o marionetă în mâinile generalilor, se poate lesne presupune că efortul de reechilibrare a raportului de forţe, pe plan mondial, cum justifică Phenianul testul de ieri, ascunde în realitate intenţii belicoase. Iar prima vizată ar fi "jumătatea" de la sud. Dezmeticită după şoc - unele cancelarii mai sperau să găsească o soluţie diplomatică dosarului nord-coreean -, comunitatea internaţională a condamnat, vehement, Phenianul.
Mai departe însă opţiunile de moment sunt restrânse. "Statele Unite nu vor accepta o Coree de Nord nucleară", avertiza, cu puţine zile în urmă, Cristopher Hill, negociatorul american în dosarul nuclear nord-coreean. Pus în faţa faptului împlinit, Washingtonul e obligat acum să ia în calcul o eventuală intervenţie militară. Numai că, odată lansat conflictul, nu se ştie ce rezistenţă vor opune cele 1,2 milioane de militari nord-coreeni, şi la cât s-ar ridica, în vieţi şi alte pagube colaterale, preţul capitulării. În plus, nici China, nici Coreea de Sud, nici majoritatea statelor europene nu sunt (încă) dispuse să susţină soluţia militară. O reacţie anemică sau temporizată poate avea însă şi ea consecinţe nefaste. Acum, când de principiul proliferării s-a ales praful, la fel ca şi de tratatul care-l consfinţea, lumea se poate aştepta la o nedorită reacţie în lanţ. Sfidarea Phenianului va da apă la moară Teheranului, iar teama de un vecin imprevizibil şi periculos va servi drept pretext unor ambiţioase state asiatice, cum sunt Japonia sau Taiwanul, să-şi dezvolte propriul program nuclear.
Pe vremea războiului rece, în limbajul diplomatic al vremii era des uzitată formula "echilibrul terorii". Arsenalele relativ egale şi la fel de periculoase de care dispuneau cele două tabere aveau mai degrabă rol de descurajare decât de întărâtare. Acum, după un deceniu de relativă linişte, întreruptă doar de războaie locale, întreţinute atât cât să nu ruginească armele şi să nu dea faliment complexurile militar-industriale, balanţa s-a înclinat, brusc, de partea terorii. Ultima greutate a adăugat-o, ieri, Phenianul.