Deţinuţi descătuşaţi de scena teatrului

Deţinuţii de la Jilava într-o secvenţă de pantomimă, interpretând personaje din serialul James Bond

Persoane lipsite de libertate de la 12 penitenciare joacă în aceste zile pe scena Teatrului Nottara din Capitală în cadrul Festivalului Naţional de Teatru pentru Deţinuţi.

Ieri-seară, 77 de deţinuţi, care laolaltă adună peste 629 de ani de închisoare, au înlocuit gratiile cu scena Teatrului Nottara, într-un experiment de reintegrare socială unic în lume„Am zis la al treilea gong!", se aude vocea regizorului în întunericul sălii de la Nottara. Erau repetiţii. Nimeni nu bănuia că scena pe care mari actori scriu istoria teatrului românesc găzduia acum încercările de reeducare ale unor condamnaţi. Mulţi din categoria deosebit de periculoşi.

Coloana sonoră din seria filmelor cu James Bond le-a scos în valoare talentele. Scena s-a dezlănţuit. Secvenţele de pantomimă erau interpretate fără cusur. Deţinuţii lucrează cu Silviu Oltean, actor în trupa celebrului Dan Puric. Asta îi motivează, nu vor să-şi facă de râs maestrul.

Monalisa de pe prosopul de plajă

Repetiţiile sunt ca la profesionişti - încearcă luminile şi sonorul, schimbă costumele, exersează intonaţia. Râd, se ţipă, se enervează. Atmosfera se destinde când începe momentul de dans cu Monalisa. Frumoasa Monalisa este - conform scenariului - iubita unui deţinut. Bea cu ea, dansează cu ea, mimează scene de tandreţe. E impecabilă, iar trupu-i ar putea fi ispită pentru orice muritor dacă nu ar fi doar desenat pe un prospop de plajă. Pantomima iese însă perfect şi merită toate aplauzele unei săli arhipline.

Condamnaţii de la Penitenciarul Jilava termină repetiţiile, urmează cei de la „Codlea", cu piesa „Ciclopul" după Euripide. Odată coborâţi de pe scenă, „actorii" reintră în pielea lor. Au poveşti triste şi ani grei de ispăşit după gratii. Condamnările lor te înfioară, iar povestirile lor îţi taie respiraţia. „De ce ai ajuns la închisoare?" - întrebarea e de ajuns, deţinuţii o aud aproape de la toţi cei care se situează dincolo de „vorbitor".

Răspunsul vine aproape firesc din gura unui condamnat pentru care închisoarea este, de peste opt ani şi casă, şi masă, şi pat, şi bucurie, şi tristeţe şi locul unde simpatiile nasc prietenii, iar duşmăniile - încăierări ce cântăresc luni sau ani la cererile de eliberare anticipată.

„Odiseu" şi crima de la Rânca

Marius Dan Savin are 33 de ani. E în puşcărie de opt ani, fiind condamnat la 16 ani şi jumătate de detenţie pentru înşelăciune şi complicitate la omor deosebit de grav. Joacă rolul lui Odiseu, iar anul trecut a fost călugărul din „Colonelul şi păsările".

Marius lucrează la biblioteca penitenciarului. Apreciază rolurile interpretate magnific de Jean Constantin. Soarta de condamnat şi-o acceptă cu greu şi n-are planuri pentru viitor. „Ştiţi cum e. Nu te angajează nimeni când aude de unde vii".

Nu neagă fapta, ba chiar o povesteşte: „Am complicitate la omor deosebit de grav. Un accident rutier înscenat. Doi prieteni l-au bătut până aproape să-şi dea ultima suflare, apoi l-am aruncat cu maşina în râpa de la Rânca, să pară accident. Eu am condus maşina şi am făcut denunţul după o lună, altfel nimeni n-ar fi ştiut. Un an am fost martor şi m-am trezit aici".

„Ciclopul“ - după Euripide, interpretat de condamnaţii de la Codlea

Bucuria de a-l aresta pe James Bond

Un alt condamnat, deţinut la Penitenciarul Jilava, Ionuţ Giurcă, în vârstă de 29 de ani, abia îşi terminase de interpretat rolurile: poliţist şi ospătar. Ionuţ e fericit că-l arestează pe James Bond în spectacol. Povesteşte despre viaţa lui în timp ce aşteaptă să repete şi cu piesa „Despre libertatea obişnuită". Uitase şi numele spectacolului, cum aproape a uitat şi cum e în libertate. Stă de peste nouă ani la penitenciar şi mai are de executat 11 ani. E condamnat pentru omor deosebit de grav, însă refuză să vorbească despre faptă şi chiar despre trecut, în general. „Vreau să fiu omul fără trecut, un om care călătoreşte cu o rulotă unde vrea şi când vrea. Toţi aceşti ani să nu existe nici în amintiri.

Hai să vorbim despre teatru", spune încet Ionuţ pentru a nu-şi deranja colegii de la Penitenciarul Craiova, care interpretează pe scenă piesa „Casa Poporului", în regia lui Bogdan Georgescu.

Regia e un pic diferită la „Casa Poporului", alături de deţinuţi joacă şi trei actori profesionişti. Tema piesei e inspirată din viaţa condamnaţilor - nişte hoţi care locuiesc în Belgia şi vor să dea o spargere, aşteaptă „ajutoare" din România, „ajutoare" ce nu mai vin şi se declanşează o dramă. „Facem de fapt ateliere de lucru cu deţinuţii. Ei trebuie să înveţe cum să genereze propriile lor proiecte, şi nu să aştepte ajutor din afară", spune regizorul Bogdan Georgescu.

Viaţa între alb şi negru

Regizorii sunt mulţumiţi de lucrul cu deţinuţii. Condamnaţii acceptă provocarea de a intra în pielea unor personaje, pe care încearcă să le înţeleagă. Cel mai bine le ies rolurile de poliţişti. Mânuiesc pulanele, îşi îndreaptă caschetele cu gesturi aproape fireşti, nu le lipsesc nici bancurile cu poliţişti ce stârnesc veselie printre deţinuţi. Probabil ar fi povestit despre poliţişti ore în şir, însă a bătut din nou gongul.
Spectacolele sunt prezentate tot de un deţinut. Are condamnare „mică": patru ani pentru furt. „Ei, am luat 15 plasme dintr-un tir", spune Virgil Marincaş, deţinut la Penitenciarul Baia Mare, în timp ce e vopsit pe faţă cu dungi negre.

„Aşa e viaţa la puşcărie: în alb şi negru", şopteşte Laurenţiu. Condamnat pentru trafic de droguri, Laurenţiu este actor în piesa „Un vis" - un scenariu colectiv între profesionişti şi deţinuţi. Piesa are ca scop prevenirea infracţionalităţii şi a recidivei în rândul tinerilor şi prezentarea efectelor negative ale detenţiei asupra oricărei fiinţe umane.

Spectacole cu deţinuţi

- Pantomimă, regia Silviu Oltean. (Deţinuţi de la Penitenciarul Jilava).
- „Ciclopul"- după Euripide, regia Gabriel Costea. (Deţinuţi de la Penitenciarul Codlea).
- „Casa Poporului", regia Bogdan Georgescu. (Deţinuţi de la Penitenciarul Craiova).
- „Transplantul"- de Lavinia Steer, regia Florin Silaghi. (Deţinuţi de la Penitenciarul Oradea).
- „Noapte/zi"- scenariu colectiv, regia Andreea Iacob. (Deţinuţi de la Penitenciarul Gherla).
- „Despre libertatea obişnuită", regia Costin Nedelcu şi Daniel Simion. (Deţinuţi de la Penitenciarul Jilava).
- „Evolution", regia Iulian Gliţă şi Alexandra Cazacu. (Deţinuţi de la Penitenciarul Rahova).
- „Trişez cu viaţa", regia Camelia Toma. (Deţinuţi de la Penitenciarul Bistriţa).
- „Experimentul", regia Radu Botar. (Deţinuţi de la Penitenciarul Satu Mare).
- „Un vis", regia Ana Maria Pandele Andone. (Deţinuţi de la Penitenciarul Timişoara).

"Facem de fapt ateliere de lucru cu deţinuţii. Ei trebuie să înveţe cum să genereze propriile lor proiecte, şi nu să aştepte ajutor din afară."
Bogdan Georgescu regizor

"Vreau să fiu omul fără trecut, un om care călătoreşte cu o rulotă unde vrea şi când vrea. Toţi aceşti ani să nu existe nici în amintiri."
Ionuţ Giurcă condamnat pentru omor deosebit de grav