Deşteaptă-te, române, fără ruşine!

Oraşul Zurich a scăpat de o invazie care se arăta mai rea decât ciuma. Lebedele helvete nu au ajuns în frigare. Burtoşii cu lanţuri de aur ca pe mână care au speriat Europa nu au

Oraşul Zurich a scăpat de o invazie care se arăta mai rea decât ciuma. Lebedele helvete nu au ajuns în frigare.

Burtoşii cu lanţuri de aur ca pe mână care au speriat Europa nu au invadat imaculata Elveţie la primul meci al naţionalei. Câte unul, acolo, rătăcit în mulţime.

Ceilalţi aveau, probabil, alte ocupaţii mentale. Oraşul Zürich a scăpat de o invazie care se arăta mai rea decât ciuma. Lebedele helvete nu au ajuns în frigare. "Deşteaptă-te, române!" a fost cântat fără ruşine, ba chiar cu aplomb, de o galerie europeană înfrăţită cu echipa ei reprezentativă. Care sunt adevăraţii români?

Cei din Elveţia cântând imnul din toată inima, cerşetorii din Italia sau oamenii lui Rababoc şi ai lui Pârvu din Ştefăneştii de Ilfov care au reuşit să fraudeze alegerile pentru gloria imobiliară a stăpânilor din umbră? Adevărul crud este că toţi sunt la fel de români.

Până acum câţiva ani, românii erau cam la fel. În ţară încercau să supravieţuiască din salarii ca vai de ele, iar când mergeau afară, economiseau fiecare bănuţ, calculând mereu preţurile în banii de acasă. Asta era o primă Românie, cea urbană.

Mai era a doua Românie, rurală, unde nu se întâmpla practic nimic în afară de sărăcie. Integrarea europeană schimbă radical lucrurile. Din România rurală, românii cei mai lipsiţi de şanse au lăsat glia străbună pentru câmpurile din Zaragoza şi pentru străzile Romei. Marile oraşe au început să producă, oferind locuri de muncă şi salarii mai mari. Urmarea este că românii nu mai sunt la fel.

Burtoşii cu lanţuri, maneliştii, proprietarii maşinilor de lux care îşi golesc scrumiera pe asfalt, şuţii, curvele, inclusiv cele politice, managerii, pensionarii, artiştii, elevii cu laptopul în ghiozdan, hackerii de renume mondial, spărgătorii de bancomate, samsarii de terenuri, bancherii, patronii, clasa de jos şi clasa de sus, cu toţii sunt români, dar de foarte puţine ori mai au ceva în comun unii cu alţii.

Impostura, prăbuşirea valorilor, scufundarea în derizoriu practicată de la cel mai înalt nivel de atâţia ani au dus la ruperea punţilor care construiesc solidarităţile într-o societate modernă.

Modificarea sistemului de vot sau chiar a Constituţiei, după cum anunţă Traian Băsescu, nu are cum să mai schimbe situaţia. Ingredientul care lipseşte este sinceritatea. Lecţia a venit la votul uninominal pentru preşedinţii de consilii judeţene. Baronii au câştigat, electoratul fiind convins că, dacă ai de ales între escroci, atunci e normal să câştige cel mai bun.