Destainuiri

Copacul copilăriei Emoţii, examene, teze, lucrări, copiuţe, lacrimi, supărări, bucurii la note mari, toate astea şi încă multe alte întâmplări trăite în timpul anului şcolar,

Copacul copilăriei

Emoţii, examene, teze, lucrări, copiuţe, lacrimi, supărări, bucurii la note mari, toate astea şi încă multe alte întâmplări trăite în timpul anului şcolar, dar… a venit vacanţa mare.

Ce timp plăcut! Fără problemele de peste an, doar tu şi gândurile tale, şi imaginaţia ta care te poartă în cele mai speciale locuri de pe planetă, care te face eroul zilei, care te transformă în cine vrei tu, care schimbă oameni şi animale în parteneri de dialog, care, culmea, spun numai ce vrei tu să auzi.

Dacă e 15 iunie, mă şi văd în nucul cel mare din grădina îndepărtată, urcată într-o rână pe un deal din sat. Nucul din care priveam împrejurimile ca un observator din turnul cetăţii şi făuream fiecărei fiinţe umblătoare o istorie, un trecut, o aduceam lângă mine în nuc şi ne pierdeam în conversaţii plăcute din care ieşeam ,,cea mai cea'', o trimiteam în lume să facă fapte aidoma Feţi-Frumoşilor din basme.

Aveam mereu o carte cu mine din care scoteam prieteni de dialog, iubiţi închipuiţi, fete ca mine sau băieţi cu care mă băteam parte în parte.

Uitam de vitele cu care fusesem trimisă la păscut şi tresăream de teamă că le-am pierdut şi dam înfrigurată ochii roată prin grădină şi le găseam şi respiram uşurată, dar porneam cu gândul la ,,dar dacă s-ar fi întâmplat " şi răsăreau alte poveşti, alte situaţii… până cădea seara şi coboram cu greu din ,,copacul copilăriei" ca să reintru în lumea normală cu obligaţiile de gospodărie, ritualul de seară cu cele 10 minute de desene animate şi cină şi somn.

Vacanţa mare însemna pentru mine colindarea acestei lumi, în sus şi-n jos, după bunul plac, cu cititul sau cu imaginaţia, mai însemna concret trei zile la Buşteni, la o mătuşă şi toată munca la care un copil participa încă de mic, prin grădini şi pe lângă casă, cu gândul la noul an.

Mă întreb acum dacă copiii din ziua de azi, atât de ocupaţi cu calculator, TV şi alte apariţii tehnice cu butoane, mai au şansa acestor deplasări imaginative în lume, dacă îşi mai creează lumea lor simplă în care sunt împăraţi.

Dacă nu au ,,timp şi loc" să facă asta, vă recomand, dragi părinţi, să vă duceţi copiii în vacanţe la ţară, în satele noastre cele mai îndepărtate, pentru că acolo încă pare că timpul stă pe loc, că eternitatea e prezentă, şi numai acolo, la ţară, poţi să prinzi cu nădejde rădăcini în pământ bun ca să te faci OM.