Deplasarea gazetarilor romani in Irak - o capcana si multe necunoscute

Despre soarta celor trei gazetari romani disparuti in Irak lipsesc informatii noi, de natura sa clarifice motivul care a determinat rapirea si, eventual, conditiile in care ar putea fi eliberati. In

Despre soarta celor trei gazetari romani disparuti in Irak lipsesc informatii noi, de natura sa clarifice motivul care a determinat rapirea si, eventual, conditiile in care ar putea fi eliberati. In schimb, in Romania, in special emisiunile de televiziune abunda in talk-show-uri la care participa persoane mai mult sau mai putin cunoscatoare ale complexei probleme irakiene si care, cel mai adesea, nu numai ca-si dau cu presupusul, firesc pana la un punct, in lipsa informatiilor credibile de la fata locului, dar fac si scenarii abracadabrante ori emit supozitii de "Gaga". Foarte rar se pune punctul pe i si se porneste de la organizarea deplasarii in Irak. Am spus-o si ieri si o repetam: dorim un deznodamant cat mai rapid si fericit al evenimentului, dar asta nu ne impiedica sa privim lucid si realist lucrurile. Intai de toate, credem ca o vina mare are conducerea de la Prima TV, care a acceptat cu o condamnabila usurinta propunerea acestei deplasari de la sponsorul irakiano-american Mohamed Munaf. Cand se cunoaste ca, zilnic, la Bagdad, chiar in zona Verde au loc actiuni teroriste, ca sunt vizati cu prioritate strainii, ca rapirile nu contenesc etc., cand ar trebui sa stii ca presedintele Frantei aproape le-a interzis gazetarilor din "Hexagon" sa mai plece in Irak nu iti dai acordul rapid pentru o atare deplasare. O deplasare in al carei program figura un interviu cu actualul premier siit Iyad Allani, care nu se stie daca va ramane in functie, si cu ministrul Sanatatii. Pe cine din Romania, o tara in care, potrivit ultimului sondaj, 55% din populatie dezaproba prezenta trupelor noastre in Irak, intereseaza in mod deosebit un atare interviu? Si lista intrebarilor serioase ar putea continua.
Bagdadul - raiul retelelor subversive
In al doilea rand, intereseaza si felul in care echipa de la Prima TV si-a pregatit calatoria. Stim foarte bine ca intr-un om cazut nu se da si nici n-o facem, dar, totusi, ei puteau evita acest episod trist. Pe de-o parte, neacceptand o deplasare intr-un viespar viu, chiar daca sponsorul a invocat faptul ca a mai organizat atare calatorii. E adevarat - iar amanuntul conteaza enorm! - pe timpul lui Saddam Husssein, cand autorul acestor randuri s-a plimbat ore in sir cu geanta deschisa prin marele bazar din Bagdad, cand s-a mers noaptea, ore in sir pe strazi, peste podurile refacute. Acum, la o simpla cercetare pe Internet ar fi gasite articole cu titluri precum: "Soselele spre sudul Bagdadului sunt adevarate capcane" (Le Figaro), "Dilemele ziaristilor in haosul din Bagdad" (Le Figaro), "Jurnalism sub aripa mortii la Bagdad" (tot Le Figaro), "Florence Aubenas - un suras" (e vorba de ziarista franceza rapita la 5 ianuarie etc.). Dar, mai presus de orice, trebuiau sa stie ca organizatiile teroriste si-au creat retele deosebit de puternice, de eficiente si de dure. Ca merg intr-o lume in care soapta la ureche e la ea acasa, o informatie ajungand mai repede unde trebuie decat daca s-ar folosi telemobilul. Cazati la un hotel, "Mary Flower", adica intr-o zona sunnita, ziaristii romani au fost rapiti imediat dupa ce au facut interviul cu siitul Allui, amanunt foarte important, stiindu-se ca sunnitii sunt practic exclusi de la guvernare, ei neparticipand la recentele alegeri. Chiar daca ei au fost rapiti pentru a se obtine bani in schimbul eliberarii, planificatorii cunosc la perfectie cine sunt, de unde vin si ce vor in Irak. In acest sens sa reamintim ca gen. de brigada Teodor Frunzetti, comandantul regimentului Comandamentului 2 Operational Buzau, care coordoneaza misiunile in strainatate, declara: "Era obligatoriu ca acesti trei jurnalisti sa aiba asigurata protectie, altfel nu aveau ce cauta. Si-au asumat un mare risc si, fie ca au luat lucrurile in joaca, fie cine i-a informat la fata locului n-a facut-o cu simt de raspundere si cu profesionalism". Altfel, cum se explica faptul ca, la 19h30, ei au iesit din hotel pe un intuneric sa-l tai cu cutitul pentru a merge la restaurant, adica la o ora cand nici localnicii nu fac asa ceva? Pe scurt, greseli si balbe in lant, ce puteau fi evitate. Ce urmeaza? Din practica de pana acum, rapirile nu se revendica imediat. De regula, ele aduc in prim-plan obiective politice, dar in subsidiar contin si conditii pecuniare. De pilda, in cazul francezilor George Malbrunot (Le Figaro) si Christian Chesnot (RFI), eliberarea lor s-a obtinut dupa trei luni, fara a se sti public ce s-a dat in schimb. Contraspionajul francez a interceptat 73.000 telefoane, e-mailuri si alte sisteme de comunicatii, mii de agenti au lucrat zi si noapte. In cazul celor trei romani, mizam enorm pe miile de irakieni ce au studiat in Romania, unii avand sotii romance, pe la fel de multii irakieni care au lucrat alaturi de concetatenii nostri cand acestia se aflau in Irak, dar mai ales pe Dumnezeu ori Allah...