Democraţia kamikaze

Hamas "nu doreşte controlul asupra Autorităţii Palestiniene, ci asupra întregului Israel", spunea un israelian al cărui fiu a murit într-unul dintre cele 60 de atentate comise de kamikaze. "Cei

Hamas "nu doreşte controlul asupra Autorităţii Palestiniene, ci asupra întregului Israel", spunea un israelian al cărui fiu a murit într-unul dintre cele 60 de atentate comise de kamikaze. "Cei care au plătit cu sânge pentru a-şi apăra poporul palestinian vor face, acum, tot ce este mai bine pentru a-l sluji", opina un palestinian. Sunt două dintre opiniile celor afectaţi de rezultatele scrutinului palestinian, un scrutin căruia observatorii internaţionali, în frunte cu Jimmy Carter, nu i-au găsit fisuri, ei elogiind "respectarea legilor democraţiei". Totuşi, în Israel, în SUA, în UE şi pe plan internaţional, neliniştile mari au apărut când s-a aflat că Hamas a câştigat după un vot democratic. Paradoxal ori nu, dar rezultatele au surprins analişti şi cancelarii "cu firmă". Din două - una, cum zice românul: surpriza s-a datorat lipsei realismului analiştilor ori faptului că votul n-a confirmat ce au dorit ei? Altfel, nu se putea să nu se observe avântul islamismului fundamentalist din ultima vreme: alegerile prezidenţiale din Iran, câştigate de un ultraconservator; la scrutinul municipal din Arabia Saudită, Partidul Islamist a devenit majoritar; în Liban, mişcarea şiită Hezbollah a intrat în guvern; în Egipt, Fraţii Musulmani, care au inspirat apariţia Hamasului, au devenit a doua forţă în ţară. În fine, la alegerile municipale palestiniene, Hamas a câştigat totul. Deci, în regiune, resurecţia islamismului este o realitate şi e de întrebat dacă Occidentul are o strategie coerentă faţă de ea. Pe plan palestinian, Hamas se bucură de o popularitate fără precedent, e o grupare de masă, bine organizată, şi se mobilizează mai bine decât Fatah, care s-a erodat din cauza disensiunilor interne, a corupţiei endemice şi ineficienţei în tratativele cu Israelul. Cât despre Israel, surse informate susţin că a sponsorizat din umbră apariţia Hamasului, ca alternativă la Fatah şi Arafat, iar acum culege roadele. Dincolo de orice amănunt, Hamas e o mişcare teroristă care şi-a propus distrugerea statului Israel şi a negat Acordurile israelo-palestiniene de la Oslo. Din păcate, înaintea alegerilor s-au comis câteva greşeli ce au slujit mişcarea respectivă. Din cauza noii Intifade, teritoriile palestiniene au fost supuse unei blocade economice. Apoi, în mod ciudat, represaliile israeliene au vizat, în anii 2001-2002, structurile Autorităţii Palestiniene şi abia mai târziu Hamas. Preşedintele palestinian Mahmud Abbas se bazează pe cooperarea politică a Hamasului, chiar dacă aceasta îi contestă strategia. Apoi, inamic jurat al Israelului, Hamasul s-a grăbit să adere la armistiţiul instituit anul trecut. Firesc, pornind de la cele de mai sus, azi, la ordinea zilei, e întrebarea: ce se va face cu Hamasul? Se va trata cu "democraţia kamikaze", propovăduită de mişcare, dar revizuită, cum prezic ţările arabe? Implicaţiile sunt mari, nu exclud un îngheţ diplomatic complet în zonă şi chiar haosul, punând în pericol regiunea, preţul petrolului şi visul lui Bush privind Marele Orient Mijlociu Democrat.