Deconspirarea incompetenţei CNSAS

Dosariada e în plin avânt şi se anunţă că ar urma să iasă la suprafaţă "greii", cu dosare pline de turnătorii sau chiar cu statut de ofiţer. Pornită ca o isterie generală, dosariada cu

Dosariada e în plin avânt şi se anunţă că ar urma să iasă la suprafaţă "greii", cu dosare pline de turnătorii sau chiar cu statut de ofiţer. Pornită ca o isterie generală, dosariada cu greu mai poate fi oprită sau măcar gestionată cu calm pentru a nu risipi total încrederea populaţiei în instituţiile statului. În toată această nebunie, o singură instituţie ar trebui să funcţioneze la parametrii proiectaţi: CNSAS. Pentru aşa ceva a fost creată, să ţină în frâu întreg procesul de deconspirare, să fie acea instanţă care să judece ireproşabil destinele oamenilor, devoalându-i pe vinovaţi şi protejându-i pe nevinovaţi. Or, CNSAS este prima redută care a căzut în bătălia cu dosarele, bulibăşind tot procesul de deconspirare a foştilor turnători. În CNSAS se întâmplă lucruri de-a dreptul stupefiante. O mare problemă este cum se votează la nivelul colegiului, modalităţile variind de la o săptămână la alta, de la un dosar la altul. Deşi sunt şi jurişti printre membrii colegiului, diferenţa dintre majoritatea calificată, prevăzută de lege, şi majoritatea simplă nu a fost sesizată decât într-un târziu şi doar cu ajutorul presei. Ce se întâmplă cu dosarele judecate greşit, Dumnezeu ştie! Apoi a răsărit ideea interzicerii abţinerii de la vot şi secretizarea votului. La câteva zile după entuziasmul general al CNSAS că s-a găsit o soluţie onorabilă pentru ieşirea din impas, s-a văzut însă că legea nu prea permite aşa ceva, adică nici interzicerea abţinerii, nici votul secret. Oare, la momentul deciziei, nimeni nu a avut curiozitatea să deschidă şi legea după care funcţionează CNSAS? Această nouă bâlbă mai dă o lovitură credibilităţii CNSAS, instituţie care în curând se va prăbuşi sub povara propriei sale incompetenţe. Dovadă că nu ştie cum să lucreze cu dosarele stă şi scurgerea de informaţii din interiorul instituţiei. Asta în ciuda faptului că angajaţii instituţiei au fost verificaţi înainte de angajare şi au contracte de confidenţialitate plătite cu bani grei. Nu mai vorbim de cât tam-tam s-a făcut cu securizarea sediului CNSAS, câţi bani au fost alocaţi pentru sistemele de supraveghere, iar filele de dosar zboară în presă când te aştepţi şi când nu te aştepţi! Cu funcţionarea doar dintr-o criză în alta, CNSAS riscă să devină o caricatură de instituţie, pe care românii nu vor mai da doi bani când aceasta va da verdicte despre cine a fost securist şi cine nu. Riscul major este ca oamenii să-şi îndrepte atenţia spre canalele parazite de deconspirare. Pe aceste căi, controlate de foşti şi actuali lucrători în "sistem", se produc manipulări grosolane, se plătesc poliţe, se configurează noi reţele de putere, paralele cu cele ale statului. În lipsa reperului de profesionalism care ar trebui să fie CNSAS, scursurile societăţii vor acapara procesul de deconspirare şi îl vor folosi după propriile interese. Foştii securişti au acces la mai multe documente decât CNSAS şi nimic nu-i va opri să folosească şantajul ordinar pentru beneficii politice şi economice. Într-un fel, situaţia de azi a CNSAS arată că societatea românească nu este pregătită pentru deconspirarea dosarelor Securităţii. Nu este pregătită nici instituţional, să desfăşoare un proces coerent şi necontestabil, nu este pregătită nici să afle secretele tenebroase ale Securităţii. Este doar un instinct animalic de a vedea sânge cu orice preţ, fără nicio judecată.