Daniel Buzdugan făcea farse încă din timpul studenţiei

Gazda emisiunii matinale de la Radio 21 mărturiseşte că, în timpul facultăţii, nu era "un sfânt". Dacă lecţiile de actorie îi plăceau, când venea vorba de cele teoretice era "cel mai mare

Gazda emisiunii matinale de la Radio 21 mărturiseşte că, în timpul facultăţii, nu era "un sfânt". Dacă lecţiile de actorie îi plăceau, când venea vorba de cele teoretice era "cel mai mare chiulangiu". Farsele însă îi veneau ca o mănuşă încă de pe atunci, el fiind expert în imitarea profesorilor.
"Am avut restanţe la Istoria teatrului şi la Teoria dramei. Cursurile erau prea de dimineaţă şi nu mă puteam trezi după serile nedormite în care petreceam", ne povesteşte el. Daniel este unul dintre celebrii absolvenţi ai Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi, secţia Actorie. "La examene treceam până la urmă, pentru că-mi plăcea foarte mult să citesc. Totuşi, profesorii îmi spuneau mereu că este nevoie şi de prezenţă". Materia preferată a lui Buzdugan era canto. "Toţi prietenii îmi spuneau că am voce mişto şi că aş putea ajunge la operă. Nu am continuat, pentru că trebuia să învăţ nişte chestii care semănau cu matematica şi nu-mi plăceau deloc". În timpul facultăţii a lucrat la radio şi la TVR Iaşi, deoarece "prinsese microbul presei". Atât de tare l-a prins microbul, încât a fost nevoit să întrerupă facultatea timp de doi ani. "Era un domeniu foarte dinamic", spune el. Oricât de greu ar fi de crezut, Buzdugan a lucrat şi ca funcţionar bancar, timp de aproape un an. Asta s-a întâmplat înainte de facultate, când era proaspăt absolvent al liceului economic şi tocmai ratase admiterea la Filosofie. A demisionat din cauza programului "chinuitor" şi a "domeniului în care nu-ţi puteai exprima spontaneitatea."
"Cântam serenade în cămin şi alegeam camera în funcţie de aspectul fetei"
Daniel a depănat pentru Adevărul câteva amintiri picante din anii studenţiei. "În facultate eram la fel de inventiv ca şi acum. Îmi doream să stau în cămin şi, pentru că eu eram din Iaşi, nu aveam dreptul, aşa că născoceam soluţii. Mergeam cu un prieten acolo şi cântam serenade pe coridoare. Camera o alegeam în funcţie de aspectul fetei. Aşa le cuceream şi, totodată, reuşeam să fim invitaţi la toate petrecerile", ne povesteşte el. La radio a ajuns datorită farselor: "Imitam profesorii şi toţi colegii îmi cereau să le înregistrez câte o casetă. Aşa am ajuns la radioul căminului şi, cum era de aşteptat, şi la urechile profesorilor". "Îmi doresc foarte mult să joc teatru, să simt publicul. Lumea mă vede în roluri de comedie, dar vreau şi roluri mai serioase. În viaţa de zi cu zi nu sunt atât de nebun", spune el.