Dalai Lama

Nu-i de mirare că angajaţii machiţi ai Ministerului Afacerilor Externe au lansat pe piaţă conceptul noului platou tibetan al Europei, cu douăzeci de milioane de locuitori spirtoşi şi

Nu-i de mirare că angajaţii machiţi ai Ministerului Afacerilor Externe au lansat pe piaţă conceptul noului platou tibetan al Europei, cu douăzeci de milioane de locuitori spirtoşi şi dispuşi să leviteze între comunism şi capitalism, de vreme ce pe Dalai Lama îl aveam oricum întruchipat în providenţialul Gigi Becali.

Căderea în extaz a populaţiei României la auzul numelui său nu mai e o simplă glumă de stadion. Un recent sondaj de opinie în rîndul romilor îl credita pe nea Gigi cu un procent de simpatie aşa de mare, că restul liderilor politici, cu tot cu Băsescu, păreau nişte biete muşte înecate în zer.

Clasa muncitoare, predispusă să bage în aceeaşi cofă şi puterea, şi opoziţia, îl ovaţiona ieri pe străzile Braşovului pe acelaşi eterat sfînt Gheorghe cu suliţa înfiptă în balaurul şomajului.

Dacă mai adăugăm la acest fenomen şi roiurile de intelectuali ce bîzîie în jurul hîrdăului cu miere, atunci de ce să ne mai mirăm că însuşi Savonarola ortodoxismului românesc, Înaltpreasfinţia Sa Pimen, obosit să lupte prin pădurile Sucevei cu animalele politice, a devenit o acadea moale în mîna păstorului de la Ghencea.

Depăşind ipostaza cuiului nou, bătut în cap de meşterul Hrebenciuc ca să-l scoată pe ruginitul Vadim din ţîţîni şi din lemnosul său electorat, Gigi Becali poate la ora asta scoate din joc piroane şi mai grele datorită inconştientei noastre clase politice, care, pe zi ce trece, îi forjează elanul fabulos şi spiritual.