Vă mai amintiţi de... Dora D’Istria

Rezonantul nume este de fapt pseudonimul de scriitoare al ducesei Helena Koltsova–Massalskaya, născută Elena Ghica la 22 ianuarie 1828 la Bucureşti, fiica lui Mihai Ghica şi nepoata prinţului fanariot Grigore Ghica IV. Ca membră a unei familii nobile, Elena primeşte o educaţie aleasă, pe care şi-o continuă mai întâi la Dresda, apoi la Viena, Veneţia şi Berlin. 

După completarea studiilor, Elena Ghica se întoarce în România, în 1849, unde se căsătoreşte cu ducele rus Alexander Koltsov-Massalski. Locuieşte, pentru câţiva ani, în Rusia, la Sankt Petersburg, dar pleacă apoi în Europa Centrală, în Elveţia, din motive de sănătate. Călătoreşte mult în Grecia, Anatolia, Franţa, Irlanda şi Statele Unite.

Ca scriitoare, a publicat numeroase lucrări care demonstrau nu numai expertiza sa în materie de limbi străine: italiană, germană, franceză, latină, greacă veche şi modernă, rusă şi albaneză, dar şi cunoştinţe aprofundate pe teme ştiinţifice, vederi liberale cu privire la anumite teme religioase şi politice, de asemenea elocvenţă şi talent în prezentarea şi argumentarea punctelor sale de vedere. Principalele intenţii ale scriitoarei erau de a apropia cultura occidentală de cea orientală şi pledarea pentru emanciparea femeii.

Publică prima carte semnată Dora D’Istria în 1855, intitulată „La vie monastique dans l’Église orientale“ (Viaţa monastică în Biserica de Răsărit) în care susţine abolirea ordinelor monastice. Un an mai târziu, publică „La Suisse allemande“ (Elveţia germană), în care realizează o descriere a poporului elveţian.

 În tratatul „Les Femmes en Orient“ (Femei în Orient, 1859), scriitoarea pledează pentru emanciparea femeilor din Levant. Totodată, în lucrarea „Des femmes, par une femme“ (O femeie, despre femei, 1869), D’Istria analizează problema statutului femeii comparând situaţia din Europa Latină cu cea din Germania şi încercând o susţinere a drepturilor egale între bărbaţi şi femei. O altă lucrare importantă a autoarei, „Excursions en Roumellie et en Moree“ (Excursii în Rumelia şi Moreea, 1863), în care discursul pleda pentru afirmarea unei similarităţi în rolul jucat de Grecia antică şi între cel al Germaniei în ceea ce priveşte spiritul civilizator.

Între lucrările beletristice apărute sub semnătura D’Istria, se numără prozele scurte „Au bord des lacs helvétiques“ (Navigând pe lacurile elveţiene, 1861), „Gli Albanesi in Rumenia“ (Albanezii din România, 1873) – o istorie romanţată a ducilor Ghica pe parcursul secolelor XVII-XIX, şi „La poésie des Ottomans“ (Poezia otomanilor, 1877).

Elena Ghica a scris de asemenea numeroase lucrări de istorie literară, politică, reflecţii pe teme sociale, religioase şi artistice publicate în ziare franceze („Revue des Deux Mondes“), belgiene („Libre Recherche“), italiene („Diritto“, „Antologia nuova“, „Rivista europea“), elveţiene, greceşti şi americane. A fost, în acelaşi timp, pictoriţă, membră a Academiei Italiene şi cetăţean de onoare al parlamentului grecesc . Elena Ghica a fost şi prima femeie care a escaladat vârful Mont Blanc, la 1 iunie 1860.

A murit la Florenţa, în 1888.