Cuvinte de duminică: Un păcat de neînţeles
0
După o săptămână de rutină şi de uzură, în care ţopăi în toate direcţiile, ca o minge de ping-pong care nu trebuie să se oprească în fileu, se întâmplă să nu mai ai chef de nimic într-o duminică, să nu vrei să începi şi să termini ceva, să te simţi copleşit de oboseală şi să te gândeşti că, oricum, de mâine o iei de la capăt. Iar luni să te enervezi că s-a mai dus o zi pe apa sâmbetei; este sindromul dum
Nicio grijă, li se întâmplă multora să se trezească la capăt de săptămână că nu ştiu ce să facă şi, până îşi dau seama, dacă îşi mai dau, e deja luni! Iar ei merg din nou la serviciu, întrebându-se când naiba s-a dus şi ziua asta şi de ce n-au simţit-o deloc. O duminică după care te simţi neîmplinit înseamnă să începi o săptămână cu un handicap.
Pentru cei care au privilegiul weekendului liber, duminica este încă o zi în care mai pot „să respire”, să se bucure de răgazul la care vor râvni de luni încolo.
Pentru cei care n-au decât privilegiul duminicii libere, aceasta este ziua în care vor să înghesuie tot ce n-a încăput în orele libere din timpul săptămânii - să scape de dezordine, să meargă la cumpărături, să citească, să vadă un film, să se vadă cu amicii sau să lenevească; nu-i de ajuns o singură zi pentru toate astea, ci doar pentru câteva dintre ele sau pentru câte puţin din fiecare.
Dar ce facem când simţim că vine lunea şi n-avem chef de nimic? Putem să tragem de noi înşine, să ne scuturăm de indiferenţa înşelătoare şi să ne închipuim cum ar fi să lucrăm în fiecare a şaptea zi a săptămânii. Pentru cei care n-au privilegiul unei duminici libere, sindromul duminicii - degeaba e un păcat de neînţeles.
Se încarcă comentariile...
