Cumpenele căsniciei pot fi depăşite cu tact

Alarmaţi de numărul mare de divorţuri, psihologii au alcătuit un set de sfaturi menite să evite destrămarea unui mariaj Susan Quilliam este psiholog specializat în relaţiile

Alarmaţi de numărul mare de divorţuri, psihologii au alcătuit un set de sfaturi menite să evite destrămarea unui mariaj

Susan Quilliam este psiholog specializat în relaţiile interumane, jurnalist în presa scrisă şi radio, scriitor. Cărţile americancei sunt bestselleruri în douăzeci şi una de ţări. Articolele îi apar regulat în "Shape magazine", "Glamour" şi "Cosmopolitan". Autoare a numeroase cărţi despre viaţa în cuplu, a sintetizat câteva dintre cele mai bune sfaturi pentru tinerii care se află într-o relaţie nouă şi pe care vor să o facă cât mai durabilă.

Disputele din cadrul cuplurilor mai noi sau mai vechi sunt un fapt obişnuit pentru oricine. Conflictele inutile care consumă timp şi energie psihică macină de cele mai multe ori soliditatea unei familii. Deşi pentru cei din cercul de apropiaţi ai cuplului, conflictul pare absurd, pentru protagonişti, acesta devine în timp singura raţiune de a rămâne împreună. De ce se petrec însă toate acestea este întrebarea pe care ne-o punem fără a afla un răspuns coerent. Psihologii susţin însă că toate aceste certuri şi dispute între partenerii unui mariaj sau cuplu apar deoarece cei doi nu ştiu să gestioneze o relaţie de cuplu echilibrată.

O problemă pe care milioane de oameni nu reuşesc să o rezolve, spun psihologii. Un studiu american, publicat de revista "American Journal of Marriage and Family", a analizat, timp de 14 ani, 80 de familii, bărbaţi şi femei căsătoriţi de cel puţin cinci ani. În cel de-al patrulea an al studiului, deja şapte cupluri au divorţat. După alţi 10 ani, alte 13 cupluri se despărţeau. S-au conturat astfel două profiluri ale cuplurilor "la risc": cei care se ceartă foarte des şi cei care, dimpotrivă, sunt foarte distanţi. Studiul a identificat de asemenea două perioade "riscante" pentru o căsnicie. Prima apare după aproximativ şapte ani, în care probabilitatea unui divorţ este foarte mare, iar cea de-a doua se situează după ceilalţi şapte ani. Potrivit psihologilor, acest lucru se explică prin autonomia din ce în ce mai mare a copiilor care lasă astfel părinţilor timp să reflecteze asupra relaţiei lor şi a "bilanţului" mariajului. Specialiştii au descoperit, de asemenea, că cei care se ceartă foarte des au şansele cele mai mari să se despartă în primii şapte ani ai relaţiei, în vreme ce cuplurile distante sunt candidaţii ideali la despărţire după 14 ani.

În Franţa, potrivit datelor Institutului Naţional de Studii Demografice (INED), aproximativ 35 la sută din cuplurile căsătorite se despart prin divorţ, iar în Uniunea Europeană, proporţia este de trei căsnicii la un divorţ, faţă de 15 căsătorii la un divorţ acum 40 de ani.

Ghidul cuplului

Preocupată de rata mare a divorţurilor, Susan Quilliam a alcătuit un ghid al cuplului, un instrument dedicat celor care nu reuşesc să-şi acordeze viaţa alături de partenerul lângă care au ales să-şi petreacă viaţa.

Astfel, prima recomandare este ca ambii parteneri să înveţe să facă mici compromisuri. "Cel mai important lucru este ca în fiecare zi să petreceţi cu persoana iubită măcar o oră, două, în care să fiţi singuri, fără absolut nimeni în apropiere, şi să vă simţiţi bine, fără să faceţi neapărat ceva, ci pur şi simplu să staţi împreună", recomandă Susan Quilliam. Evident, pentru ca timpul petrecut singuri să nu devină o corvoadă sau chiar motiv de ceartă, trebuie să fiţi conştienţi că într-o relaţie trebuie ca amândoi să învăţaţi să faceţi mici compromisuri şi să-l ascultaţi pe celălalt cu răbdare.

Una dintre cele mei greu de atins ţinte, mai ales la începutul unei relaţii, este să menţineţi echilibrul între timpul petrecut împreună şi timpul intim al fiecăruia dintre voi. Amândoi aveţi nevoie să petreceţi timp şi separat. Cel mai bine este să vorbiţi despre asta deschis, ca să înţelegeţi fiecare nevoile de spaţiu de mişcare ale celuilalt. "Spuneţi-i partenerului cât de mult îl preţuiţi şi cât de mult vă place să fiţi împreună, dar nici nu-i creaţi impresia că îl sufocaţi cu prezenţa dvs", recomandă Susan Quilliam. Spre exemplu, spre deosebire de femei, bărbaţii nu sunt la fel de bine pregătiţi pentru o conversaţie. Ca femeie, într-o relaţie de lungă durată cu un bărbat, trebuie să-i arătaţi că îl ascultaţi atentă şi că vă interesează ce spune. Puneţi-i întrebări legate de subiectele pe care aţi observat că îl preocupă.

Tot ceea ce vă deranjează trebuie comunicat într-un mod cât mai firesc şi natural, eventual cu umor, în aşa fel încât el să nu se simtă ofensat. Nu uitaţi că, deşi bărbaţii se tem de discuţiile pe teme sentimentale, le place să găsească soluţii pentru probleme. Aşa că mai bine spuneţi-i ce v-aţi dori şi eventual spuneţi-i că aveţi nevoie de o soluţie, în loc să-l stresaţi inutil cu şiroaie de lacrimi sau replici acre.

Bărbaţii sunt mult mai copleşiţi de emoţii decât femeile şi comunică mult mai puţin.

Dacă partenerul este supărat, trist sau furios, lăsaţi-l măcar o jumătate de oră singur înainte de a încerca să-i vorbiţi din nou.

Banii sunt cauza numărul unu în certurile dintre parteneri, aminteşte Susan Quilliam. Tocmai de aceea, stabiliţi împreună un mod de a cheltui banii care să vă convină încă de la început. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, sexul are un rol important în ecuaţia complicată a durabilităţii unui cuplu.

"Dacă aveţi impresia că relaţia sexuală începe să treneze şi să nu mai fie la fel de intensă sau interesantă, nu vă lăsaţi pe tânjală", îndeamnă psihologul american. "Treceţi la treabă şi găsiţi moduri noi de a vă stimula reciproc, până nu este prea târziu!"

Cel mai important lucru este ca în fiecare zi să petreceţi cu persoana iubită măcar o oră, două, în care să fiţi singuri, fără absolut nimeni în apropiere
Susan Quilliam
psiholog