Cumpărători tot mai săraci în târgul de săptămână

Nimic nu se mai vinde bine. Nici preţurile mici ale vechiturilor nu cresc vânzările

Vechituri cât vezi cu ochii în Târgul din Romaneşti. Erau la mare căutare până anul trecut, spun toţi cei care, duminică şi luni, acoperă asfaltul cu piese şi accesorii auto, tractoare, biciclete, boxe audio, radiatoare, şuruburi, felurite fiare ruginite sau roţi de maşini.

„Nu mai sunt cumpărători. Nu mai merge. Nu mai are lumea bani“, spune băileşteanul Dumitru Corneanu, pensionat din agricultură, fost tractorist. După mai bine de 30 de muncă are 430 de lei pensie. Bărbatul susţine că face negoţ cu obiecte vechi din cauza banilor puţini.

Copiii îi mai aduc din străinătate biciclete second-hand pe care le dă cu 150 de lei, vinde şi cârlige de remorcat cu 100 de lei bucata, nişte boxe cu 20 de lei.

Se duce Dacia, se duce şi afacerea
Cu mai puţin de 50 de lei, pleci acasă cu o triplă de Dacie, un far, o bobină de inducţie, chiar cu o aripă faţă de la un Tico. Pe toate le are la vânzare nea Stică Dană, tot pensionar cu pensie mică. Are 550 de lei pe lună. „Dacă m-aş descurca cu banii ăştia, n-aş mai veni pe aici, prin friguri, prin ploi“, mărturiseşte bătrânul. Marea lui supărare este că daciile sunt pe cale de dispariţie şi chiar nu ştie ce se va face în momentul în care nu va mai fi nevoie de obiectele vândute de el. Deja e semn rău. Cară de-o lună la târg o punte de break. Zice că preţul e bun, 200 de lei, dar nimeni n-o vrea.

Preţuri bune, buzunare subţiri
Târgul stă bine, în schimb, la capitolul vizitatori. Aleile, pavate de-o parte şi de alta cu obiectele expuse la vânzare, sunt pline cu zeci de curioşi. Aruncă o privire, comentează preţurile, mai schimbă câte o impresie cu negustorii şi merg mai departe.

„Chiar că mă plimb prin târg. Dacă găsesc şi ceva care mă interesează şi de care am nevoie, cumpăr. Mă uit după piese pentru Dacia mea, maşină bună, o am din ’81. De multe ori aici am dat peste lucruri de calitate“, mărturiseşte Gheorghe Marin, care n-ar renunţa în ruptul capului la maşina lui de suflet, ce consumă puţin.

Cine n-ar vrea un tractor la ţară?, se întreabă un trecător. Dar dacă nu-s bani, se poate şi fără. Un Steyr second-hand, cu plug şi cositoare lateral, fusese adus de Nelu Dorobanţu, din Găneasa ‑ Olt. Oamenii se uitau, cereau detalii, iar când întrebau de preţ, 3000 de euro, spuneau că se mai gândesc. „Vreau să le vând pe ale mele şi să iau unul străin, cu consum mic“, afirmă doljeanul din Drăgoteşti, Virgil Leoveanu.

Greu e şi pentru bătrânul Gheorghe Strătulat, moldovean din Huşi, venit la Craiova acum 45 de ani. El face puţuri de fântână şi trăieşte cu nostalgia anilor ’90, când se vindeau bine. Acum, rar cineva întreabă de ele.