Cum se împărţeau funcţiile la Revoluţie: un taximetrist a cerut să fie ambasador

Pe lânga marii profitori care s-au instalat în fruntea ţării, la Revoluţie au existat şi alte categorii de oportunişti. Cei care, după ocuparea unor obiective în după-amiaza de 22 decembrie 1989, au refuzat să mai plece până nu li s-a dat şi lor ceva.

După prăbuşirea regimului ceauşist la 22 decembrie 1989, a urmat o perioadă haotică de care unii s-au grăbit să profite şi să se aranjeze pe viaţă. Este şi cazul lui Emil Cutean, un tânăr strungar reprofilat mai apoi în cascador la „Româniafilm" şi ajuns la Revoluţie în sediul Comitetului Central, în anturajul lui Dan Iosif. Viaţa lui Cutean s-a schimbat radical din acel moment: a devenit membru FSN, şi-a înfiinţat o asociaţie de revoluţionari şi a ajuns, peste ani, secretar de stat şi deputat în Parlamentul României.

„Eu am intrat în Comitetul Central pe 22 decembrie, la grămadă cu alţi revoluţionari. Majoritatea au plecat acasă când a venit seara, eu am rămas acolo cu Dan Iosif şi cu ceilalţi care se adunaseră pe lângă el. Am zis că am ocupat un obiectiv şi că plecăm numai când îl predăm cuiva. Pe 18 ianuarie s-au încheiat procese verbale, tot, şi am predat. Din 22 decembrie până în 18 ianuarie eu n-am plecat de acolo. Deja ne dăduseră legitimaţii de FSN. Noi, practic, administram Comitetul Central. Mâncam jos la cantină, se aducea mâncare de la Armată, eram organizaţi. Plus că începuseră să vină ajutoare şi ne ocupam şi cu distribuirea lor", povesteşte Cutean.

„Să ne dea ceva, nu să ne trimită acasă"

Revoluţionarii nu s-au lăsat însă înduplecaţi cu una cu două şi au pus condiţii ca să plece din CC: „Noi am protestat şi am zis că vrem să ni se dea ceva din moment ce am făcut Revoluţia, nu să ne trimită acasă. Şi au venit vreo trei persoane de la mai multe ministere ca să-i ia în evidenţă pe cei care vor să se angajeze în diferite domenii. Intrai într-o cameră şi ăştia te întrebau: «Unde vrei să lucrezi?». Şi tu spuneai: «La Ministerul de Interne» sau unde îţi convenea. Pac, îţi luau datele şi te treceau pe o listă. După un timp, văzând că nu ne mai cheamă să ne angajeze, s-a ridicat iar problema în cadrul asociaţiei pe care tocmai o înfiinţasem, „Club 22 CC". Am vorbit cu Dan Iosif, care era pe la Guvern şi avea intrare, şi au venit iar de la ministere la noi la club şi ne-au chemat pe fiecare. Ne-a cerut câte un CV, să vadă ce pregătire avem. Îmi aduc aminte că era unul Adrian Staicu, un prieten, a zis că el vrea să fie ambasador. L-au întrebat ce profesie are, el a răspuns că e taximetrist. Ăia au cam dat să-i explice că e prea puţin, dar Staicu zis că pe el nu-l interesează, că el a făcut Revoluţia, să-l facă ambasador. Nu l-au făcut ambasador, dar l-au trimis ca diplomat pe la nu ştiu ce ambasadă. Acum e în America, e om aranjat, nicio problemă".

În ianuarie 1990, Emil Cutean a fost inclus într-o comisie subordonată Guvernului, cu toate că la bază era un simplu strungar: „După 18 ianuarie m-am dus la Guvern, în Piaţa Victoriei, unde s-a înfiinţat Comisia de Control Economic, care se subordona Guvernului. Eu ştiam încă din Armată că în Bucureşti erau case de comenzi unde se găsea absolut orice şi unde aveau acces doar şmecherii. Lângă Circ era o alimentară, «La şină», unde erau doar ghiare de pui şi dacă intrai pe o uşă din spate găseai de toate. Şi mi-a venit ideea să luăm din depozitele astea şi să le scoatem pe piaţă, la populaţie. În această comisie eram vreo 15 care fusesem în CC, plus unii din vechiul sistem, din Garda Financiară. Eu cu asta m-am ocupat până la alegerile din mai 1990".

În urmă cu doi ani, Emil Cutean a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru că a prejudiciat Guvernul cu suma de 200.000 de lei din postura de secretar de stat al revoluţionarilor. Fostul parlamentar PSD a făcut recurs şi se află încă în libertate.