Cum se face lobby-ul în România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Atât în societatea civilă, cât şi în mediul politic românesc, acţiunile de lobby sunt des asociate cu infracţiunile de trafic de influenţă şi mită. În ciuda prejudecăţilor românilor, câteva companii fac lobby oficial şi transparent. Specialiştii spun că o lege a lobby-ului trebuie să asigure transparenţa pentru a se „vedea“ corupţia.

Specialiştii în consultanţă spun că românii sunt speriaţi de cuvântul „lobby" pentru că nu este foarte clar definit, dar şi pentru că invocând astfel de activităţi s-au comis infracţiuni. În sensul mai larg, experţii arată că lobby înseamnă influenţarea deciziilor, a politicilor publice. Prin urmare, orice cetăţean ar putea face acest lucru, fără să fi absolvit cursuri de specialitate. Primele tentative de reglementare a acţiunilor de lobby au apărut în anul 2.000, dar după 10 ani încă este un termen neclar atât în mintea românului de rând, cât şi a factorilor de decizie.

Drumul scurt spre infracţiune

Consultanţii spun că, în România, lipsa unor reglementări care să ajute la transparenţa acţiunilor de influenţare legală a unor acte legislative conduce la situaţii de conflict de interese, trafic de influenţă, dare şi luare de mită. „În momentul în care această activitate de lobby
este privită ca o activitate specifică de comunicare în domeniul public şi tratată ca orice activitate comercială şi, pe cale de consecinţă, o activitate remunerată, ea poate fi uşor interpretată ca trafic de influenţă, deoarece scopul acesteia este de a influenţa o anumită acţiune a unui decident.

De aici până la apariţia abuzurilor de interpretare nu mai este decât un pas foarte mic şi astfel, în funcţie de interesul de moment şi de forţele «beligerante», lobbyistul poate fi deopotrivă o persoană respectabilă sau un odios traficant de influenţă vândut unor interese oculte. Din acest motiv, este necesară o definire mai riguroasă atât a termenilor, cât şi a limitelor de legalitate în care acesta poate acţiona", explică Sorin Ardelean, specialist în comunicare, membru al Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice (AIRP).

„Laboratorul"

Experţii spun că lobby-ul este o activitate multidisciplinară, motiv pentru care este şi greu să formezi specialişti. „70-80% din timpul alocat unei campanii este cercetare, muncă de birou. Se fac analize de drept comparat, se studiază actul normativ în sine, se fac studii de impact economic, bugetar, sociologic, social şi aşa mai departe. După aceea se caută argumente potrivite şi relevante. Toate astea înseamnă o muncă de cercetare aplicată şi riguroasă. Apoi urmează partea de analiză politică, şi anume stabilirea contextului în care vei acţiona. Dacă este oportun sau nu. De pildă, dacă ne dorim să scădem impozitul la 5%, s-ar putea să nu fie oportun pentru bugetul ţării.

Următorul pas este analiza publicurilor. Cine este implicat, cine are interese în domeniul respectiv. Sunt şi pro, şi contra, trebuie să-ţi cunoşti anturajul. După care trebuie să ştii şi unde să te adresezi. Ceea ce înseamnă şi cunoştinţe de drept constituţional. Sigur, mai există şi o componentă de comunicare. Te poţi duce să te întâlneşti doar cu politicienii, cu parlamentarii sau poţi să faci mai mult de atât. Să faci conferinţe, să utilizezi presa, dacă este utilă presiunea publică. Asta înseamnă lobby. Este o activitate multidisciplinară. Or un om să stăpânească toate aceste domenii este greu. Noi avem în firma noastră şi sociologi, şi jurişti, şi comunicatori, şi avocat, iar noi toţi facem lobby. Faptul că doar unul, doi sau trei se duc şi se întâlnesc cu politicienii nu înseamnă că doar ei fac lobby" a explicat Laura Florea, preşedinta Asociaţiei Registrului Român de Lobby.

Cine face lobby

Părerile experţilor români sunt împărţite. Pe de-o parte sunt cei care susţin necesitatea unei reglementări, fie aceasta sub forma unei legi sau nu, iar pe de cealaltă sunt cei care consideră că sensul cuvântului este atât de larg încât este deja acoperit prin legislaţia existentă. „Lobbyştii sunt o categorie foarte largă a populaţiei şi a societăţii, nu sunt doar cei de la firmele de consultanţă. Aceştia din urmă o fac ca şi specialişti, dar lobby fac foarte mulţi. ONG-uri, sindicate, patronate, toţi cei care influenţează luarea deciziilor în privinţa politicilor publice într-un sens sau altul fac lobby. Ne-am împotmolit cumva cu toţii, nu numai noi, ci şi la nivelul Bruxellesului, în acest cuvânt care sperie", a explicat Laura Florea. Pe de altă parte, marile interese au nevoie de voci puternice, organizate, care să aibă şi rezultate. „Faceţi echivalarea între agenţiile noastre şi avocaţi. Oamenii se pot reprezenta singuri în instanţă sau îşi pot lua un avocat. Noi suntem o firmă de consultanţă, ştim pe unde merg legile, ştim să facem cercetare, dar oamenii pot să facă asta şi singuri. Şi o fac", a adăugat Florea.

De ce este necesar lobby-ul

Indiferent de cât de împărţite ar fi părerile specialiştilor şi ale factorilor de decizie, cu toţii sunt de acord că România are nevoie de lobby, atât la nivel naţional, cât şi european. Laura Florea explică: „Aleşii noştri nu trăiesc în nori. Trăiesc printre oameni şi este normal să putem ajunge la ei pentru că ei legiferează pentru societate. Este şi util. Imaginaţi-vă un demnitar care trebuie să voteze foarte multe acte normative şi nu pe toate dintre ele va avea expertiză. Şi, chiar dacă are expertiză, poate că îi scapă unele aspecte. Auzind opinii şi dintr-o parte şi din cealaltă îşi va putea face un punct de vedere şi va putea vota informat, în cunoştinţă de cauză".

Aceasta a mai explicat că decidenţii care interacţionează cu lobbyiştii se împart în mai multe categorii.

- Prima categorie este a acelora care sunt abordaţi de un grup de interese sau o persoană care îşi exprimă direct părerea.
- „Din a doua categorie fac parte politicieni, precum Gigi Becali care îţi spun direct «n-am nevoie să-mi spui cum să votez». Ceea ce e fals, nu poţi avea suficientă experienţă pentru toate proiectele", a spus preşedinta ARRL.
- Ultima ipostază este a celor care devin suspicioşi dacă le prezinţi prea multe argumente. „Am întâlnit oameni care s-au speriat de argumentaţia organizată şi coerentă. Le-am solicitat o întâlnire, printr-o scrisoare, şi la sfârşit mi-au zis: «dacă rămâneaţi la scrisoarea aia simplă, mă convingeaţi, dar v-aţi făcut atâta timp să faceţi un studiu de impact şi chestia asta mă face să fiu suspicios. Ceva nu e în regulă cu voi»", a exemplificat Florea.

Registrul Român de Lobby

Asociaţia Registrul Român de Lobby (ARRL) a fost înfiinţată în iunie 2010 cu scopul de a contribui la popularizarea şi promovarea activităţii de lobby. ARRL funcţionează ca persoană juridică, de drept privat, cu caracter nonprofit. În prezent, în asociaţie sunt înscrise opt companii.

Există interese ca influenţarea legilor să se facă pe ascuns

În ultimii 10 ani, au fost depuse şase proiecte de lege a lobby-ului   Foto: Marian Vilău

image

Cinci propuneri legislative au ajuns până acum pe masa parlamentarilor, iar acum o a şasea se află în dezbatere. Chiar şi fără o lege clară, lobby-ul este însă practicat. Laura Florea susţine că există deja cadrul care să vină în sprijinul celor care doresc să militeze pentru un proiect, o idee sau o modificare legislativă pe lângă factorii de decizie, prin urmare nu este neapărat nevoie de o lege de sine stătătoare.

„Constituţia ne dă dreptul la petiţionare, iar legea transparenţei decizionale ne dă voie să ne spunem părerea în privinţa actelor normative care sunt emise de administraţia publică. De asemenea, mai există accesul la informaţia publică, care până la urmă are acelaşi rol. Deci este legal să-ţi spui punctul de vedere în privinţa actelor normative. Asta înseamnă lobby: să-ţi spui opinia asupra legilor", a mai precizat Florea.

Frica de traficul de influenţă

Cu toate că pare simplu, totuşi nici după 10 ani de la prima iniţiativă legislativă de reglementare a lobby-ului nu există un termen clar care să facă diferenţa de infracţiune. „Nu s-a ajuns la niciun compromis pentru că s-a plecat de la o premisă greşită şi de la un obiectiv greşit. S-a spus că trebuie să combată corupţia, ceea ce este fals. În centrul unei legi a lobby-ului stau lobbyiştii. Dar corupţia nu se aplică unor persoane fizice sau juridice de drept privat, ci demnitarilor, aleşilor, funcţionarilor publici, politicienilor, şi nu lobbyiştilor", a precizat preşedinta ARRL.

Alături de Asociaţia pentru Iniţiative Civice şi Pro Democraţia, Sorin Ardelean, membru al Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice (AIRP), a organizat dezbateri, în urmă cu câţiva ani, referitoare la necesitatea unei legi a lobby-ului. „Rezultatul a fost că nu, nu avem nevoie de o lege care să încurajeze traficul de influenţă. A fost perioada în care s-a creat DNA, ANI, iar o lege a lobby-ului părea o portiţă de scăpare, iar noi trebuia să stârpim corupţia. Cred că de fapt nu suntem pregătiţi pentru o astfel de lege", a mai precizat acesta.

Cine s-a opus

În urma dezbaterilor, specialiştii au identificat trei mari categorii de oponenţi, din alte medii decât cele politice: marile corporaţii, care au capacitatea de influenţare a deciziilor, sindicatele, care au propriile mecanisme de influenţare şi ONG-urile, care au considerat că lobby-ul ar accentua diferenţa între cetăţeanul de rând şi marile companii care îşi pot angaja specialişti.

Un alt argument împotriva legii a fost faptul că majoritatea proiectelor s-au referit îndeosebi la cum se face lobby-ul şi cine este cel care desfăşoară o astfel de activitate. „Propunerile au practic valoare educativă, or o lege nu asta trebuie să facă. Legea trebuie să aibă norme care să fie coercitive. E ca şi cum ai da o lege a PR-ului în care explici cum se face PR-ul. Un alt element este că se vorbea despre lobbyişti ca despre nişte profesionişti, se făcea din pix o profesie. Mi-aş dori să existe o profesie a lobby-ului, pentru că asta ar însemna să existe specialişti pe piaţă", a explicat Laura Florea.

În plus, mai menţionează aceasta, este greşit să formulezi un act normativ doar pentru o mână de companii care activează în domeniu. Prin urmare, o lege ar trebui să se refere la altă categorie: „cei care influenţează sunt, virtual, toată populaţia. Nu poţi să faci reglementări pentru toată populaţia. Cei care iau decizia sunt o mână de oameni, iar pentru ei poţi să impui reguli".

Ce este lobby-ul

Lobby-ul se defineşte ca fiind totalitatea acţiunilor desfăşurate de grupuri de interese sau de reprezentanţi ai acestora prin metode legale şi legitime, activităţi întreprinse cu scopul de a influenţa formularea politicilor şi luarea deciziilor în cadrul instituţiilor publice.

Evitarea presei

Acţiunile de lobby nu trebuie însă confundate cu cele de marketing. Astfel, dacă pentru cele din urmă se cere îndeosebi mediatizarea unui eveniment, în cazul lobby-ului, prezenţa presei poate fi interpretată ca ostilitate. „Nu pentru orice fel de act este nevoie sau este oportun să implici media. De regulă, când aduci presa cu tine te pui într-o poziţie ostilă. Şi nu acesta este scopul. Primul scop al unei campanii de lobby este să te aşezi pe aceeaşi parte cu decidentul şi să lucrezi împreună cu el la un act normativ care să fie bun pentru toată lumea. Dacă ai ajuns să pui presiune publică, să foloseşti presa, înseamnă că eşti pus cu spatele la zid. Nu se foloseşte decât cu parcimonie presa. Cât despre interes, întotdeauna trebuie să faci demonstraţia că interesul grupului pe care îl reprezinţi este cumva aliniat cu interesul public", explică Laura Florea, preşedinta Asociaţiei Registrului Român de Lobby.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite