Cum au ajuns americanii autostopişti în spaţiu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Naveta „Atlantis“ a revenit pentru ultima dată pe Terra acum două zile, pe pista centrului spaţial Cap Canaveral din Florida. De acum vor fi nevoiţi să utilizeze rachetele ruseşti Soyuz. După 1.333 de zile petrecute în spaţiu, după ce au înconjurat Pământul de peste 21.150 de ori şi au lansat numeroşi sateliţi pe orbită, navetele americane rămân acum la sol.

Decizia de a opri, pe un termen limitat, dar neprecizat, programul care a permis americanilor cucerirea spaţiului a fost luată încă din 2004, la un an după tragica dezintegrare în aer a navetei Columbia, când şapte astronauţi şi-au pierdut viaţa. Noua strategie spaţială americană, anunţată în 2010 de preşedintele Barack Obama, privilegiază de-acum înainte perspectiva zborurilor dincolo de orbita joasă a Terrei (300-400 de kilometri) către asteroizi, într-o fază iniţială, apoi către planeta Marte, spre anul 2025.



Deocamdată, despre programul Constellation, de reîntoarcere pe Lună (lansat în timpul mandatului lui George W. Bush), nu se poate spune decât că a fost întrerupt de Administraţia Obama, fără să fie oferită o dată oficială a reluării sale. Cele cinci navete ale programului (Challenger, Discovery, Columbia, Endeavour şi Atlantis) au parcurs 872,9 milioane de kilometri, au transportat în spaţiu 355 de persoane, astfel că se poate spune că NASA pune punct unei epoci de mari realizări în domeniul aeronauticii.

image
image

O istorie cu un final aşteptat, s-ar putea spune, din moment ce preşedintele Barack Obama a anunţat acest deznodământ încă de la venirea sa la putere, în 2008. Astfel, efectele amestecului Casei Albe în „casa" NASA au început să se vadă imediat. Obama l-a numit în fruntea agenţiei spaţiale pe Charles Bolden (acesta, în 2009, a anulat programul Constellation),  care în prezent este nevoit să facă faţă unei severe crize bugetare.

Săptămâna trecută, Congresul american a prezentat un proiect de buget pentru 2012 de 16,81 miliarde de dolari, mai mic cu 8,9% faţă de suma sperată iniţial. Un alt inconvenient major: în aşteptarea viitoarei generaţii de lansatoare, prevăzută pentru 2015, astronauţii americani vor fi nevoiţi să se „restrângă" pentru a se instala în minuscula capsulă rusească Soyuz, singura care va mai ajunge la Staţia Spaţială Internaţională, după „retragerea" navetei „Atlantis".

Dezintegrare în spaţiu

Două tragedii au marcat odiseea spaţială a navetelor americane. La 28 ianuarie 1986, la 73 de secunde de la decolare, naveta Challenger a explodat în zbor, provocând moartea celor şapte astronauţi aflaţi la bord. În total, Challenger a îndeplinit nouă misiuni şi a petrecut în spaţiu 62 de zile, parcurgând peste 41 de milioane de kilometri şi lansând 10 sateliţi. Challenger poartă numele vaporului care a măsurat cel mai profund punct de pe suprafaţa Terrei, groapa Marianelor din Oceanul Pacific.

O moarte în direct

image

Dezintegrarea navetei Columbia, la 1 februarie 2003, urmărită la televizoarele din toată lumea, s-a petrecut la revenirea acesteia în atmosfera terestră. Toţi cei şapte astronauţi şi-au pierdut viaţa. Accidentul a fost rezultatul unui incident din timpul lansării, când un fragment infim din spuma izolantă a navetei s-a desprins şi a percutat sistemul acesteia de protecţie termică. Din punct de vedere financiar, programul SUA de cucerire a spaţiului este cel mai complex şi mai costisitor din lume. Alături de Rusia şi China, America face parte din grupul celor trei naţiuni care au „luat în stăpânire" spaţiul.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au recuperat tehnologia rachetelor nemţeşti V2, prin capturarea celor ce o puseseră la punct, printre care se afla şi „părintele" acestui program spaţial: Wernher von Braun. Sub controlul armatei, Statele Unite au început să se intereseze de cucerirea spaţiului, perfecţionând tehnologia de fabricaţie a rachetelor V2. Primul satelit artificial, Explorer 1, a fost plasat în orbită chiar de către Armată. Dar preşedintele Dwight Eisenhower a dorit ca programul spaţial să se afle sub controlul unei agenţii federale civile, astfel că aşa a luat naştere National Aeronautics and Space Administration (NASA).

image
image

Actualul program spaţial se află în „custodia" mai multor agenţii de profil. Cele mai reprezentative sunt Departamentul Apărării, cunoscuta NASA (care are acum un buget de 16 miliarde de dolari doar pentru sateliţii pentru programe ştiinţifice), NGA-National Geospatial-Intelligence Agency (buget anual de două miliarde de dolari, ce are ca principală misiune obţinerea de imagini prin satelit pentru Departamentul Apărării).

Programul Apollo

Cucerirea Lunii a fost unul dintre dezideratele menţionate chiar şi de preşedintele John F. Kennedy. Într-un discurs pronunţat acum mai bine de patru decenii în faţa Congresului, el a insistat asupra necesităţii ca un om să cucerească astrul nopţii. A luat astfel naştere Programul Apollo (şi) ca răspuns la reuşitele spaţiale ale sovieticilor (lansarea pe orbită a satelitului Sputnik sau voiajul lui Iuri Gagarin). Un mare salt în istoria omenirii l-a constituit însă primul pas făcut pe Lună de către astronautul american Neil Armstrong, care la 20 iulie 1969 era urmărit de o lume întreagă cu sufletul la gură cum coboară din modulul lunar.

Prunariu: „Rusia va rămâne lider în programele pilotate"

Programele spaţiale americane sunt departe de a deveni neimportante. Renunţarea la navetele care au fost în exploatate din 1980 şi până acum nu reprezintă o abandonare a proiectelor spaţiale derulate de Statele Unite ale Americii.

Dumitru Prunariu a participat în mai 1981 la misiunea „Soyuz 40“ în cadrul programului spaţial „Intercosmos“

Potrivit lui Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiul cosmic, programele spaţiale americane trec printr-o perioadă de tranziţie. „Americanii nu vor rămâne fără programul spaţial pilotat. Ei încearcă un nou sistem, un program privat. Noua navă care va fi dezvoltată necesită noi investiţii şi probe", este de părere Prunariu. Primele vehicule spaţiale americane private care transportă mărfuri ar putea fi lansate la sfârşitul anului 2012, dar NASA trebuie să aştepte cel puţin până în 2015 până când noile capsule capabile să transporte astronauţi vor fi gata să decoleze, susţin specialişti americani.

Supremaţie rusească

Dumitru Prunariu susţine că în prezent, când Statele Unite nu vor mai trimite propriile navete cu astronauţi în spaţiu, programele pilotate vor fi dominate de capsulele de tip Soyuz. „E greu să spun că ne putem gândi la un nou lider în acest domeniu. Statele Unite au lansatoare pentru alte programe în afara celor pilotate. NASA oferă în continuare expertiză ştiinţifică şi programe de cercetare în domeniul spaţial, unde a făcut investiţii foarte mari. În actualele condiţii, Rusia va rămâne lider în programele pilotate, cu Soyuz.

image

Chinezii continuă şi ei să crească în explorarea pilotată. Însă americanii nu vor renunţa la reluarea zborurilor cu propriile nave cu astronauţi la bord. Există deja o colaborare înaintată cu SpaceX", a precizat Dumitru Prunariu. În ceea ce priveşte continuarea programelor pe Staţia Spaţială Internaţională, Prunariu spune că activitatea va continua, dar cu o frecvenţă mai redusă.

„Programul staţiei va continua cu Soyuz. Se va pune problema pregătirii cosmonauţilor. Va fi şi o frecvenţă mai redusă a lansărilor. Cu Soyuz se vor face, probabil cinci, cel mult şapte zboruri pilotate pe an. În capsulele ruseşti nu vor putea fi transportaţi mai mult de trei cosmonauţi. Acest lucru va conduce la limitări ale programelor spaţiale, mai ales pentru Europa", a explicat Prunariu.

Click pe poză pentru a mări

image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite