Cum am ajuns în această fundătură
0Revoltele din ultimele zile arată o Românie antisistem, ajunsă într-un colaps al încrederii şi într-o criză a soluţiilor. „Adevărul“ radiografiază cauzele acestui tablou.
Sociologii spun că suntem cei mai nefericiţi din Europa. Nemulţumirea şi frustrarea care şi-au găsit expresia violentă în ultimele zile nu vin de nicăieri. Iar la rădăcina acestora stă proasta guvernare, o adevărată constantă a României ultimelor decenii. Un exemplu: Curtea de Conturi anunţa, recent, că aproximativ nouă miliarde de euro au fost cheltuite anormal numai în anul 2010, anul începutului unor măsuri de austeritate descrise în Occident drept „brutale". Cu alte cuvinte, economiile la buget realizate prin tăierile de salarii sau încasările suplimentare care au rezultat din creşterea TVA au devenit insignifiante pe lângă risipa banulul public din instituţiile statului.
Dar toţi pilonii pe care stă o societate - economie, politică, morală publică - au fost brutal viciaţi. Degradarea a fost o constantă sub toate regimurile - Iliescu (1990-1996; 2000-2004), Constantinescu (1996-2000) şi Băsescu (2004-până în prezent). Iată doar 10 motive:
MOMENTE ISTORICE
1 Felul în care au fost făcute privatizările. Trecerea la economia de piaţă a fost făcută printr-o serie de privatizări făcute în dispreţul interesului public, într-un mod lipsit de transparenţă. Petrom, ARO sau Fabrica Tractorul sunt exemple elocvente. În alte cazuri (Sidex), privatizările au fost făcute prea târziu, după ani buni de căpuşare. Capitalismul are regulile lui, nemiloase. Cei ineficienţi ajung până la urmă să iasă de pe piaţă. Spuneţi-i însă aceasta muncitorului de la o fostă fabrică falimentată, mână în mână de directori, politicieni locali şi lideri de sindicat. Şi în locul căreia, mafia imobiliară a ridicat un impunător mall.
2 Statul a încurajat şi a protejat escrocheriile financiare. Plonjaţi în capitalism, românii s-au aruncat cu încredere spre noile mijloace de „economisire". Aşa s-au trezit păcăliţi, rând pe rând, de jocurile piramidale tip Caritas, de SAFi şi FNI. Depunători la bănci „oficiale", precum Bancorex, Columna, Dacia Felix, Banca Religiilor şi altele, s-au trezit şi ei lăsaţi fără economii. Instituţiile financiare erau devalizate de propriii acţionari sau de persoane cu legături puternice în lumea politică sau în structurile Securităţii. Încrederea în capitalism a primit o lovitură grea.
3 Eşecul Justiţiei. Spuneţi, repede, numele primului „mare corupt" în prezent condamnat în România în 22 de ani! Cu mult mai lungă este lista arestaţilor preventiv, întregită de cea a achitaţilor în urma unor procese îndelungate. Spectacolele televizate cu girofaruri şi cătuşe au început prin a fascina şi au sfârşit prin a plictisi. România profundă este dominată azi de sentimentul impunităţii celor puternici.
4 Compromiterea politicii. Politicienii din ultimii 22 de ani au compromis expresia „a avea cuvânt". Două exemple: Iliescu a promis că FSN nu va candida la alegeri. A candidat. Băsescu a promis că va demisiona în cinci minute. Au trecut cinci ani şi încă este preşedinte. „Traseismul politic" nu a fost eradicat, în ultimii şapte ani, dimpotrivă a devenit politică oficială, până acolo încât ultimele majorităţi parlamentare s-au construite pe „soluţii imorale". În 2004, Dan Voiculescu a fost „deturnat" din alianţa cu PSD spre Alianţa DA, care a format în cele din urmă guvernul. În 2007-2008, Călin Popescu Tăriceanu a guvernat pe baza unei majorităţi „ascunse", sprijinit tacit de PSD. Iar după alegerile prezidenţiale din 2009, majoritatea Guvernului Boc este asigurată de UNPR, un partid artificial, creat pe bază de „traseism", în care se regăsesc mulţi dintre cei pe care Traian Băsescu îi numea „mafia personală a lui Adrian Năstase". Concluzia în rândurile românilor? „Toţi sunt la fel".
5 Falimentul intelectualilor publici. Intraţi cu aplomb în politică după 1989, intelectualii publici din România au sfârşit prin a fi înregimentaţi şi compromişi de clasa politică. „M-am luat după elite şi l-am votat pe Lis primar. Am fost un dobitoc", scria, recent, un forumist pe adevarul.ro. Odată cu intelectualii publici, a eşuat şi societatea civilă. Şi, odată cu aceasta, puterea îşi găseşte tot mai greu parteneri de dialog în societatea civilă, chiar dacă i-ar căuta. Punţile dialogului public s-au rupt.
6 Degradarea permanentă a discursului public, lipsa culturii protestului. Violenţele fizice au început cu violenţele de limbaj, care au câştigat permanent teren în ultimii ani. Înainte să formeze o masă eterogenă, incapabilă să aibă un program coerent de revendicări, românii revoltaţi au tăcut sau au eşuat în proteste organizate. Vagul „Jos Băsescu!" demonstrează o crasă lipsă de cultură politică şi de înţelegere a mecanismelor rafinate ale jocului democratic. Cultura protestului punctual şi eficient a fost abolită în colaborare cu permanenta mituire a mişcărilor sindicale.
7 Economia s-a mutat în subteran. 10% din PIB-ul României se manifestă pe „piaţa neagră". Statul nu a fost în stare să micşoreze fenomenul de masă al evaziunii fiscale. Numai reducerea cu un sfert a nivelului economiei negre ar fi făcut inutile măsurile de austeritate extrem de dure, luate de guvernanţi în ultimii ani.
8 Incapacitatea administrativă. România a absorbit doar 3% din banii europeni pe care i-ar fi putut absorbi. Este un caz clasic şi flagrant de incapacitate administrativă, combinată cu corupţie.
9 Se învaţă puţin şi prost. Sistemul de educaţie a fost distrus sistematic. În România, gradul de abandon şcolar în mediul rural este mai mare decât în orice altă ţară din Uniunea Europeană, şi mai mare decât oricând în istoria noastră. Încurajarea metodei „bani pentru diplome" a creat o gravă problemă socială nerezolvată.
10 Hemoragia de „creiere". Intrarea în Uniunea Europeană a creat oportunităţi nu doar pentru muncitorii necalificaţi, ci şi pentru tineretul educat. Resursa umană competentă este cea mai mare pierdere a României din ultimii cinci ani. Într-un clasament al capacităţii de a păstra în ţară tinerii educaţi, România era plasată lângă Zimbabwe. Aplaudată la început şi privită strict din punctul de vedere al sursei de bani trimişi în ţară de către emigranţi, hemoragia mâinii de lucru înalt şi mediu calificată îşi arată acum efectele negative: criza de cadre competente la toate nivelurile, scăderea capacităţii administrative.
Peisajul social: neîncredere
Un amestec de pesimism şi lipsă de încredere generalizată. Aşa poate fi caracterizat peisajul public în acest moment. Instituţiile statului democratic se află la limita de jos a încrederii publice. Mai puţin de 16 la sută dintre români mai au încredere în preşedinteleBăsescu. Opt români din zece cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită. Două treimi sunt nemulţumiţi sau total nemulţumiţi de viaţa lor - culmea, gradul de nemulţumire crescând în perioada Sărbătorilor.
Aproape jumătatedintre ei cred că o vor duce mai rău sau mult mai rău în 2012 şi doar unul din zece se declară optimist în legătură cu situaţia lui în noul an. Este adevărat, au fost vremuri şi mai grelepentru actualul guvern, în momentul anunţării măsurilor de austeritate, în mai 2010. Nivelul ridicat al nemulţumirii publice rămâne o constantă a ultimilor ani.
În ceea ce priveşte performanţa Guvernului condus de Emil Boc, 60,4% o consideră mai proastă decât a precedentelor. Datele provin din barometrul IMAS pe decembrie 2011, comandat de ziarul „Adevărul".
Click pe foto pentru a vedea o infografie cu direcția în care se îndreaptă România
Ce este de făcut?
Blocajul în care România a intrat la sfârşitul săptămânii trecute din cauza valului de proteste poate fi depăşit doar printr-o acţiune politică riguroasă din partea coaliţiei aflate la guvernare, consideră majoritatea persoanelor care se exprimă în spaţiul public. Aceştia sunt de părere că escaladarea tensiunilor va fi evitată doar dacă revendicările protestatarilor vor fi soluţionate, chiar dacă această rezolvare ar însemna un sacrificiu pentru PD-L. „Adevărul" dă glas unor oameni care vorbesc, lucid, calm şi fără afecte personale, despre soluţii.
„Cred că şi Guvernul, şi preşedintele merită această lecţie din cauza multor erori pe care le-au făcut însă în acelaşi timp, cred că Opoziţia nu are în acest moment un proiect", crede scriitorul Mircea Cărtărescu. Deşi evită să ofere o rezoluţie punctuală, scriitorul înaintează, subtil, ca soluţie, realizarea celei mai vocale dintre revendicările protestatarilor: „Jos Băsescu!". „Cred că lucrurile nu se vor linişti până când oamenii care demonstrează nu vor căpăta o satisfacţie. Traian Băsescu n-a avut nici măcar înţelepciunea să găsească un «Moţoc» în persoana primului ministru pentru că el însuşi a anunţat toate măsurile extrem de nepopulare din ultima vreme. Deci, protestul s-a concentrat asupra lui, şi nu asupra primului ministru. Concluzia mi se pare limpede", crede Mircea Cărtărescu.
Mircea Cărtărescu
Economistul Daniel Dăianu consideră că iniţierea unui dialog între guvernanţi şi partidele aflate în Opoziţie ar putea calma protestatarii. „Măcar acum, Guvernul ar trebui să înţeleagă că se impune o schimbare a stilului de guvernare, chiar dacă ar părea tardiv. Iar această schimbare, ca să nu fie formală, ar trebui însoţită de iniţierea unui dialog onest, autentic cu Opoziţia. E nevoie de acest dialog pentru a stopa rostogolirea fenomenului către ceva mult mai rău", susţine fostul ministru al Finanţelor.
În plus, Daniel Dăianu vede ca potenţială soluţie stabilirea unei date mai aproape de prezent pentru organizarea alegerilor. „Aş mai spune ceva: eu cred că acum vedem mult mai bine şi înţelegem importanţa alegerilor într-un stat democratic. Sentimentul meu este că în circumstanţele de acum ar fi bine să se grăbească momentul organizării alegerilor. Eu sunt pentru alegeri separate. Aşa este corect, aşa este democratic. Cu democraţia nu te joci", conchide economistul.
Daniel Dăianu
Sociologul Alfred Bulai este şi mai categoric: „Singura soluţie este demisia Guvernului!". „Protestele acestea sunt, pentru prima dată, proteste reale. Până acum, în ultimii 10 ani, au fost proteste sindicale sau politice - din alea cu convocatori, venea lumea, mânca seminţe, dansau. Aceste proteste n-au zeci de mii de oameni, dar sunt foarte reale", explică, surescitat, Alfred Bulai. Acesta consideră că protestatarii au nevoie de o decizie radicală venită din partea PDL. „PDL, dacă nu face un sacrificiu mare, însemnând Boc, nu va rezolva problemele astea.
Trebuie făcută o astfel de mutare politică. Nu-l schimbă pe Boc, vor plăti mult, mult mai mult. Asta cu Boc, domnul Băsescu a făcut-o cu mânuţa lui", conchide sociologul. Laurenţiu Ungureanu
Se încarcă comentariile...
