Cronică de moravuri: Paşte tunisian

Am petrecut, acum câţiva ani, Paştele într-un oraş a cărui unică (şi fostă) biserică creştină găzduia, de câteva ori pe an, concerte de jazz.

Ieri .  Hammamet - la începutul secolului XX, un sat pescăresc frecventat de boema artistic-literară europeană - a devenit, începând cu anii ’60, o destinaţie tot mai populară pentru turismul de masă.

Azi. Plăcerea descoperirii unui teritoriu nou a fost uşor umbrită de nostalgia nopţii de Înviere petrecute, aşa cum eram obişnuit, acasă. Îmi oblojeam însă melancolia cu succes, alături de prietenii care mă însoţeau, cu câte o mică trataţie, de câte ori aveam ocazia. Frustraţi de meniul hotelului, adaptat la gustul turistului european mediu şi mefient, eram în permanentă căutare a farmecelor culinare ale Tunisiei profunde. Am descoperit, într-o bună zi, o bodegă aparent sărăcăcioasă, dar care vestea, îmi plăcea să cred, conţinuturi abundente.

Oferta locului a fost pe măsura aşteptărilor, cu excepţia unui singur detaliu; localul era autentic până la capăt: nu vindea alcool. Îngroziţi de perspectiva unui grătar udat cu ceai de mentă, l-am întrebat, smeriţi, pe chelner dacă nu putem găsi totuşi o soluţie ca să bem măcar vinul adus de noi. A refuzat politicos, invocând vecinii şi trecătorii în ai căror ochi s-ar fi compromis definitiv, dacă ar fi fost văzut oferind alcool în propria prăvălie. N-am insistat, dar gazda, pe undeva mâhnită că nu ne poate satisface pe deplin, a găsit soluţia. Ne-a arătat, mândru, o sticlă de Cola goală. A învelit-o cu şerveţele şi fâşii din folie de aluminiu şi a umplut-o cu vin. Am început, recunoscători, să bem. Indulgenţa părintească şi contemplativă a ospătarului a degenerat rapid în poftă şi curiozitate. Ne-a cerut, în cele din urmă, un pahar cu vin.

I-am turnat solemn, chicotind în sinea noastră, drăceşte, distraţi din cale afară că l-am nărăvit pe bietul om. A dat, furtiv, paharul peste cap, dorind parcă să consume cât mai iute actul păcătos.

Eram, în fond, chit. Noi ne-nfruptaserăm cu carne de miel, în postul Paştelui, el a băut alcool, ziua în amiaza mare, în plin maghreb islamic.