Cronică de moravuri : Bal şi mall

Nu m-ar mira să aflu că deja faimosul „grup de cercetători britanici“ a investigat şi efectele benefice (pentru vânzător) ale muzicii dintr-un magazin asupra deciziei de cumpărare a clienţilor.

Ieri . Singurele „melodii“ care se auzeau în centrele comerciale din vechime, fie ele bazaruri, târguri sau pieţe, erau zumzetul vocilor, strigătele vânzătorilor, glasurile tinere ale băieţilor de prăvălie şi zgomotul surd al mărfii trambalate cu ciubere, saci sau butoaie.

Azi.  De ce se aude muzică în mai toate magazinele, mallurile şi supermarketurile de astăzi? Ca să uiţi de lista din buzunar şi, inspirat, să cumperi tot? Ca să devii sentimental şi să percepi atenuat detalii meschine precum termenele de valabilitate prea scurte sau suspect de lungi, E-urile din compoziţie şi preţurile piperate? Sau, pur şi simplu, ca să nu se plictisească angajaţii?

În orice caz, muzica din magazine are efecte neaşteptate. Cu umorile răscolite, inundat de acorduri celeste, uiţi, ai putea crede, de nevoile imediate, îţi păcăleşti setea şi foamea. Dar iată că nu-i aşa. Bine dispus de fondul muzical, transformi coşul de cumpărături într-un sac fără fund.

Sau, dimpotrivă, transportat de o melodie tristă, meditezi emoţionat la vremelnicia propriei făpturi, şi, stupoare, în loc să te întorci, înţelept, acasă, te repezi, cu lacrimi în ochi, şi cumperi îndoit, cu nesaţul ultimei dorinţe. Vioaie sau melancolice, umorile cumpărătorului sunt lacome şi cheltuitoare.

Într-un viitor apropiat, malluri, angrouri şi hipermarketuri s-ar putea transforma, odată pe an, după obiceiul marilor Opere, în săli de bal. S-ar vorbi, atunci, alături de Balul Operei din Viena, şi de Balul de la Mall, de Serata Dansantă Cora sau de Con-cursul de Vals Carrefour.

Invitaţii-cumpărători, anunţaţi solemn prin staţie, de către bodyguarzii-majordomi, ar aluneca cu cărucioare personalizate printre standuri, ar valsa cu sacoşe elegante pe braţ, ar bea şampanie din raft şi ar ciuguli caviar direct din galantare.