Criză fără soluţii

a decretat ritos că aşa ceva este inadmisibil. Cu câteva zile înainte, aceeaşi poveste, alte personaje. ţinta - Călin Popescu Tăriceanu. Combatanţii erau pedişti din noua generaţie. Pe

a decretat ritos că aşa ceva este inadmisibil. Cu câteva zile înainte, aceeaşi poveste, alte personaje. ţinta - Călin Popescu Tăriceanu. Combatanţii erau pedişti din noua generaţie. Pe fond, cele două episoade sunt similare. Fiecare tabără s-a văzut lovită în ce are mai de preţ: simbolul său politic. Două simboluri, o Alianţă. Din păcate pentru ei, o alianţă care stă să crape. Loviturile pe care şi le aplică liberalii şi democraţii de două săptămâni încoace prevestesc pentru Alianţa D.A. soarta CDR. Ca şi atunci, partenerii principali par că nu se mai suportă, iar la mijloc stă Traian Băsescu. Suspiciunile de trădare, care au apărut însă de această dată, sunt fără precedent în istoria zbuciumată a Alianţei. Acuzaţiile reciproce erodează încet şi adânc încrederea celor două formaţiuni, făcându-le să-şi dorească orice altă mezalianţă în locul căsniciei în care sunt prinşi. Mişcările par haotice şi de-o parte, şi de alta. Liberalii încearcă să scape de sub tutela mediatică a democraţilor. Nu le pică deloc bine să fie percepuţi ca un partid de mâna a doua, cu un lider-marionetă, jucat din sfori de la Cotroceni. La rândul său, Traian Băsescu speculează cât poate această slăbiciune, trimiţând din când în când purtătorii de vorbe să-i mai aplice premierului o corecţie, nu cumva să uite cine l-a pus în fruntea guvernului. În timpul ăsta, PD pare că s-a lămurit şi îşi deschide drum spre noi colaborări. Democraţii şi-au lovit frontal partenerii de Coaliţie, dosind până acum o înţelegere parlamentară cu pesediştii. I-au dat drumul pe piaţă exact în ziua în care, la Timişoara, Traian Băsescu devenea ţinta batjocoririi publice. În aceste condiţii, se alimentează zvonurile despre o posibilă colaborare între PD şi partidele de opoziţie, PSD şi PRM, privind votul la o moţiune de cenzură, mai ales că, acum, pesediştii s-au făcut, din nou, fraţi cu peremiştii în băncile parlamentare. Moţiunea anunţată de cele două partide ar putea avea un final neaşteptat, care să ducă la schimbarea actualului guvern. Va fi doar o victorie de moment. Un nou premier ar fi desemnat tot din rândul liberalilor, ceea ce nu ar schimba situaţia actuală. Traian Băsescu rămâne şi el în postul lui şi e puţin probabil că-i va îndrăgi pe liberali ceva mai mult după o eventuală schimbare de guvern. Se vorbeşte insistent de un guvern de Uniune Naţională, în care să intre toate partidele, dar oare cum ar arăta un Executiv în care să fie la un loc PSD, PC, UDMR şi PRM, alături de PD? Privită în perspectivă, situaţia este oarecum fără ieşire. Chiar şi nişte anticipate acum nu ar face altceva decât să reediteze parlamentul actual, poate cu o mică schimbare în zona PNG. Dar, în rest, raportul de forţe ar fi cam acelaşi, deci şi blocajul care tocmai se conturează. Pentru politicieni, acesta ar fi un prilej să arate că nu au fost trimişi degeaba în Legislativ şi că, atunci când e să aleagă între stabilitate şi orgolii, aleg stabilitatea. Din păcate, ieri, liberalii au continuat atacurile prin alte două voci. Continuând aşa, nu vom mai discuta despre cine îşi asumă integrarea ca victorie politică. Vom discuta cine este responsabil de dezintegrarea internă.