Criza iraniană, la răscruce

Tensiunea în jurul programului nuclear al Iranului este în continuă creştere, după ce termenul-limită stabilit de Consiliul de Securitate (21 februarie) a trecut, fără ca regimul de la

Tensiunea în jurul programului nuclear al Iranului este în continuă creştere, după ce termenul-limită stabilit de Consiliul de Securitate (21 februarie) a trecut, fără ca regimul de la Teheran să fi întreprins vreo măsură pentru suspendarea activităţilor de îmbogăţire a uraniului, care deschide posibilitatea fabricării unei bombe atomice. Întruniţi la Londra, cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate plus Germania au discutat situaţia creată, cu scopul de a se pune de acord asupra unei noi rezoluţii care să statueze sancţiuni suplimentare Iranului.

În asemenea împrejurări, asistăm la un adevărat război psihologic, Washingtonul şi Teheranul urcând mereu miza. Influentul ziarist american Seymour Hersh a dezvăluit, ca din întâmplare, că Pentagonul a primit ordin să întocmească planuri pentru declanşarea în orice moment a unei campanii de bombardamente împotriva Iranului. Liderul iranian Ahmadinejad, la rândul său, a respins ca "ilegale şi ilogice" cererile de stopare a îmbogăţirii uraniului şi a declarat că "trenul a şi pornit pe şine şi nu se va mai opri în vreo staţie". Apare limpede că avem de-a face cu o testare reciprocă a rezistenţei nervilor. Adevărul este că un război împotriva Irakului cu greu se poate imagina, obstacolele fiind formidabile. Se vorbeşte, ca un gest fără precedent, de scrisoarea unor generali americani care ar fi invocat experienţa nefericită a intervenţiei în Irak, ca şi de poziţia rezervată a Condoleezzei Rice. Rusia şi China exclud cu desăvârşire orice opţiune militară. Războiul ar provoca o uriaşă explozie de mânie în întreaga lume musulmană. În celălalt talger al balanţei atârnă criticile surprinzătoare ale unor ziare iraniene la adresa intransigenţei lui Ahmadinejad.

Într-o asemenea ambianţă atât de marcată de incertitudini şi ambiguităţi, rămâne încă loc şi răgaz pentru o soluţie diplomatică. Acordul intermediar dintre americani şi nord-coreeni, prin care aceştia din urmă au acceptat să-şi îngheţe activităţile nucleare în scopuri militare, în schimbul unor concesii, demonstrează că o asemenea soluţie este oricând posibilă. Invitaţia adresată de SUA Teheranului de a participa la discuţiile pentru stabilizarea situaţiei în Irakul vecin e de bun augur.