"Criza georgiană confirmă ce spunem de trei ani"

A reuşit România să-şi identifice interesele pe termen scurt, mediu şi lung în cadrul Uniunii Europene? Acţionează România ca un adevărat stat membru sau încă mai este tributară

A reuşit România să-şi identifice interesele pe termen scurt, mediu şi lung în cadrul Uniunii Europene? Acţionează România ca un adevărat stat membru sau încă mai este tributară mentalităţii de ţară candidată? Va reuşi România să iasă de sub monitorizarea UE în domeniul Justiţiei, până la începutul lui 2009?

În acest context, cât de mult ne va trage în jos refuzul Camerei deputaţilor de a încuviinţa începerea urmăririi penale în cazurile foştilor miniştri Adrian Năstase şi Miron Mitrea? Cât de reale sunt criticile din ţară referitoare la incapacitatea de a accesa fonduri comunitare şi care este, în realitate, balanţa financiară a relaţiei România - Uniunea Europeană? Ambasadorul României la UE răspunde acestor întrebări.

Interviu cu Mihnea Motoc, ambasadorul României la Uniunea Europeană

Decorat de Iliescu şi de Băsescu

Mihnea Motoc, de profesie magistrat, dar cu studii postuniversitare de drept internaţional la Universitatea George Washington, din capitala americană, se poate lăuda că, la 42 de ani, a reprezentat deja România la două mari organizaţii internaţionale.

A fost ambasador al României la ONU, din 2003, până când, în aprilie 2008, a preluat postul echivalent pe lângă Uniunea Europeană.

A intrat în MAE în 1991, a fost director al Direcţiei Uniunea Europeană, apoi a devenit director general în Departamentul european şi euroatlantic până în 1999, când a fost numit ambasador al României în Olanda, până în 2001. Ca şef al misiunii de la Haga, era considerat cel mai tânăr ambasador român din lume.

În anul 2001 a fost numit în conducerea Autorităţii Naţionale de Securitate, o structură înfiinţată în septembrie 2000 în vederea securizării informaţiilor NATO.

Diplomatul Mihnea Motoc a fost decorat atât de Ion Iliescu, cât şi de Traian Băsescu. A preluat postul de ambasador la UE de la Lazăr Comanescu, actualul ministru de externe. Aceasta după ce, în timpul mandatului de la Externe a lui Adrian Cioroianu, Motoc fusese propus ca ambasador la Washington.

Adevărul: Domnule ambasador, mulţi comentatori şi analişti din România critică faptul că nu ne-am formulat cu claritate obiectivele în Uniunea Europeană şi că încă mai acţionăm în logica de ţară candidată şi mai puţin de stat membru. Cum priviţi asemenea critici?

Mihnea Motoc: Probabil avem o anumită deficienţă în a comunica integral obiectivele pe care ni le propunem şi de aceea ar putea să apară o asemenea suspiciune. Din experienţă directă vă pot spune că nu e aşa. Şi vă pot oferi un argument logic: faptul că etapa de pregătire dintre semnarea Tratatului de Aderare şi finalizarea ratificărilor din partea celor 25 de parlamente naţionale ale statelor UE şi ale Parlamentului European a durat mai mult decât în celelalte situaţii de extindere.

În calitate de observator activ, o postură de cvasimembru, am putut să înţelegem mai bine mecanismul de formulare a deciziilor şi posibilităţile de influenţare a lor. Am intrat cu o anumită degajare în statutul formal de membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Nu avem, din punct de vedere psihologic sau simbolic, niciun fel de tentaţie de a acţiona altfel decât ca un partener egal.

Care ar fi un obiectiv strategic pe care-l urmărim în acest moment ?

De exemplu, criza georgiană, cu implicaţiile ei atât de ample, obligă Uniunea Europeană şi comunitatea internaţională în ansamblul său la nişte adaptări de parcurs necesare, redefiniri. Şi aici este, într-un fel, o oportunitate pentru România.

În ce sens?

Practic, toate priorităţile noastre de politică externă domină agenda europeană a momentului. Sunt confirmări spectaculoase ale unor afirmaţii de politică europeană şi de strategie făcute de România de trei ani de zile, într-un mod foarte accentuat. Dacă cineva a tras anumite semnale de alarmă şi a făcut anumite propuneri de soluţii, a fost în mod deosebit România.

La ce vă referiţi, la conflictele îngheţate, la traseele energetice?

În cazul conflictelor îngheţate, de exemplu, am avut uneori senzaţia că preocupările noastre nu sunt împărtăşite de toţi partenerii. Dar iată că ele sunt propulsate în prim-planul atenţiei şi devin teme prioritare şi pentru Uniunea Europeană. Şi este probabil că acest tip de accent va însoţi activitatea UE pentru o bună perioadă de timp.

Multă lume se întreabă dacă avea Europa pârghii mai puternice de a acţiona faţă de Rusia. Putea fi Europa mai dură cu Moscova?

Răspunsul pe care îl dă Uniunea Europeană conduitei adoptate de Rusia este o invitaţie a Rusiei la a realiza că suntem împreună într-un parteneriat de neocolit, aproape obiectiv. Este o invitaţie ca Rusia să tragă aceeaşi concluzie şi, în consecinţă, să facă ajustările necesare.Dacă aţi observat primele reacţii ale Moscovei după summitul excepţional de la Bruxelles par să indice că mesajul a fost bine înţeles.

Unii comentează că Moscova ar fi primit chiar cu uşurare concluziile summitului…

Eu cred că au fost concluziile cele mai înţelepte şi credibile care puteau fi formulate în logica acţiunii externe a Uniunii Europene. Am ajuns la concluzia că împărtăşim mult prea multe domenii pentru a nu avea acest parteneriat.

Şi Uniunea Europeană a spus foarte clar că nu trebuie să amestecăm reacţia noastră fermă, tranşantă, faţă de ceea ce s-a întâmplat în timpul crizei georgiene cu această cooperare. Care, evident, nu va continua în orice condiţii, cu orice preţ. Dar pentru care merită să investim acum capital de încredere.

În privinţa negocierilor asupra viitorului acord dintre Uniunea Europeană şi Rusia, nu uitaţi că ele au fost lansate abia în iulie - deci se află de-abia la început - şi vor fi amânate în ipoteza în care nu sunt retrase trupele. Este o evoluţie care va trebui urmărită. (Între timp, sâmbătă, guvernul de la Tbilisi a confirmat începutul retragerii trupelor ruse din Georgia - n.r.).

Toate priorităţile noastre de politică externă domină agenda europeană. Sunt confirmări spectaculoase ale unor afirmaţii făcute de România de trei ani de zile
Mihai Motoc,
ambasadorul României
la Uniunea Europeană

"În câţiva ani vom fi influenţi în instituţiile europene"

"Un dosar de maximă importanţă constă în ocuparea cât mai rapidă a locurilor care ne revin la nivel de lucru, de expertiză, dar şi de management în instituţiile europene, în Comisie în primul rând. Este greu să faci loc reprezentanţilor din noile ţări membre, dar noi suntem foarte atenţi, îndeosebi la poziţiile de o anumită influenţă, unde este indispensabil să fim reprezentaţi. Deocamdată la nivel de pornire, avem suficienţi conaţionali care sunt apreciaţi. Cred că vor fi foarte influenţi în câţiva ani".

"Mecanismul de monitorizare poate dura trei ani de la data aderării"

Credeţi că România are şanse să iasă, în decursul acestui an, din procesul de monitorizare pe justiţie?

Noi ne-am asumat exerciţiul de cooperare şi verificare în momentul aderării şi îl desfăşurăm cu bună-credinţă. Asta nu înseamnă că trebuie să continue la infinit. Trebuie să ne propunem la un moment dat ca reformele din sistemul judiciar şi din domeniul luptei împotriva corupţiei să fie percepute de partenerii noştri ca fiind ireversibile. Noi considerăm că evaluările de până acum, critice fiind, ne apropie totuşi pas cu pas de acest obiectiv. Nimeni nu se aşteaptă ca acest mecanism să funcţioneze fără niciun fel de sincopă.

Ce pierdem dacă nu ne atingem obiectivul acesta, formulat şi de preşedinte, şi de premier? Ne va scădea credibilitatea, ca partener în Uniunea Europeană, de exemplu?

Nu am sesizat aşa ceva. Partenerii noştri nu amestecă domeniile de cooperare. Ştiţi că au fost la noi unele preocupări, că în raportul din vară s-ar fi putut face vorbire despre fondurile europene. Nu s-a ajuns acolo pentru că mecanismul este destul de clar.

El a fost formulat pentru un interval de până la trei ani de la aderare. Cam acesta este şi obiectivul nostru, un obiectiv rezonabil. Nu poţi să obţii progrese demonstrabile într-un semestru sau câteva luni.

Deci, cum rămâne cu obiectivul încheierii monitorizării în 2009?

Acest obiectiv este un factor de mobilizare, stimulator şi cred că este foarte bine că îl expunem.

Nu vreau să vă determin să faceţi aprecieri de ordin politic, fiindcă statutul dumneavoastră nu vă permite. Totuşi, cum aţi receptat refuzul Parlamentului de a încuviinţa urmărirea penală a unor foşti miniştri?

Tabloul corupţiei nu este unul alb sau negru, este alcătuit din elemente mai puţin faste, dar şi din elemente încurajatoare, probe de tratare foarte serioasă a fenomenului.

Asta le spuneţi şi partenerilor europeni?

Am spus-o şi în discuţiile purtate cu factorii comunitari. În rest, pot să confirm că, în cadrul verificării şi cooperării angajate cu România, instituţiile europene, ca şi celelalte state membre nu au lăsat necercetat niciun episod.

Aţi fi avut o viaţă mai uşoară ca ambasador la UE dacă în Parlament s-ar fi încuviinţat urmărirea penală pentru foştii miniştri?

N-aş merge aşa departe. Nu sunt de părere că Parlamentul unui stat membru trebuie cenzurat. Desigur, Comisia Europeană a făcut despre acest episod evaluarea pe care o cunoaşteţi. Acest lucru trebuie consemnat, aspectele critice este normal să figureze în raport, iar noi ni le asumăm. Să vedem cum le putem răspunde.

Mecanismul de monitorizare a fost formulat pentru un interval de până la trei ani de la aderare. Acesta este şi obiectivul nostru, unul rezonabil
Mihai Motoc,
ambasadorul României
la Uniunea Europeană

"Până în 2012 vom primi 20 de miliarde de euro"

Balanţa câştiguri-plăţi în relaţia dintre România şi UE. "Din datele statistice de la sfârşitul anului trecut, România a încheiat primul an de apartenenţă la UE cu un plus de aproape 600 milioane de euro. A contribuit cu aproximativ 700 milioane de euro şi au intrat în ţară fonduri de peste 1,2 milioane de euro. Prognoza pentru anul acesta este tot în zona pozitivă, la un nivel superior.

Există aşteptări serioase ca cel puţin patru dintre cele şase proiecte majore de infrastructură care au fost prezentate Comisiei Europene să fie aprobate până la sfârşitul anului. Noi beneficiem pentru prima dată de fonduri structurale şi de coeziune, în valoare totală de 20 miliarde de euro, în intervalul 2007-2013. Deci suntem încă în faza de programare. Încă suntem în grafic".

Fonduri europene pentru sate. "În domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, interesul nostru este de a beneficia de cât mai mult, la fel cum s-a întâmplat în cadrul proceselor de transformare prin care au trecut ţări precum Franţa, cu ceva timp în urmă.

Sperăm să avem şi noi acelaşi răgaz în care această politică agricolă previzibilă să continue. Evident, suntem foarte interesaţi de modul în care se va reflecta această dezbatere în viitoarea proiecţie bugetară a Uniunii Europene".

Summitul consacrat crizei din Georgia a demonstrat coeziunea Uniunii Europene. "Cred că summitul UE pe tema situaţiei din Georgia şi a raporturilor UE-Rusia era suficient de complicat pentru a pune probleme oricărei organizaţii mondiale, nu numai Uniunii Europene. Şi totuşi, aţi văzut că summitul a durat destul de puţin, acordul a fost uşor obţinut. Şi cred că a fost o probă de abilitate şi înţelepciune din partea preşedinţiei franceze, care a venit cu propuneri bine gândite.

În acelaşi timp am constatat o comuniune destul de amplă de vederi între liderii celor 27 de ţări. A fost, aşadar, o probă de unitate şi de promptitudine. Uniunea Europeană are suficientă coeziune şi suficientă capacitate de a acţiona decisiv la evenimentele externe. Da, probabil că va fi mai bine în momentul în care

Tratatul de la Lisabona ar intra în vigoare. Dar nu înseamnă că în prezent suntem văduviţi de capacitatea de acţiune".