Cristian Zărescu: „Sunt un soldat disciplinat“

Reporterul Realitatea TV ar putea să povestească ore în şir despre experienţa pe care a trăit-o în Israel, la graniţa cu Fâşia Gaza. Cristian Zărescu a plecat în Israel în perioada în care alţii se pregăteau de Revelion. Mai mult decît atât, a petrecut noaptea dintre ani într-un buncăr de 10 metri pătraţi.

Reporterul Realitatea TV şi cameramanul Dan Timofte au plecat în Israel în apropierea Revelionului.

Nu au intrat în Fâşia Gaza pentru că de acolo nu puteau transmite în direct, iar toate imaginile pe care le-ar fi obţinut ar fi fost cenzurate. Aşa că au preferat să stea la graniţă, la doi kilometri de Gaza City, oraşul cel mai bombardat.

„În oraşul în care stăteam, în care dormeam, erau sirene de rachete din 20 în 20 de minute. Regula era să te bagi în buncăr, că nu pot să-l numesc hotel. De exemplu, în noaptea de Revelion am stat acolo pentru că sunau sirenele atât de des, că nu mai aveam răbdare să urc”, povesteşte Cristi.

El şi cameramanul Dan Timofte sunt o echipă. Zărescu spune că l-a ales pentru că are încredere în el. „Nu ne permitem să ajungem într-un asemenea loc, să cheltuim atâţia bani şi cameramanul să spună că nu iese din hotel pentru că îi este frică”.

Imagini impresionante

Cele mai bune imagini le-au surprins când, la numai 60 de metri de locaţia din care transmiteau, a căzut o rachetă. Cristi a fost încântat de ceea ce au prins, pentru că ştie că o imagine face cât o mie de cuvinte. Singurele imagini care îl impresionează pe Cristi sunt cele în care sunt implicaţi copiii, pentru că ştie că ei sunt nevinovaţi.

„Ştiu că un copil care a fost lovit în război rămâne traumatizat. Ştiu însă şi că acel copil care a fost lovit peste 10 de ani va fi terorist. La 16 ani cu siguranţă va lua arma în mână şi va pleca la război”, spune reporterul Realitatea TV. În Fâşia Gaza l-a mai impresionat însă ceva. Neputinţa echipelor de salvare de a-i scoate pe cei care se aflau sub dărâmături.

„Erau oameni sub blocurile bombardate, voiau să-i salveze, dar nu puteau ieşi pentru că se bombarda. Neputinţa asta a lor m-a impresionat. Îi vedeam cum îşi rodeau unghiile, voiau să iasă să-şi salveze oamenii şi nu puteau. Nici ambulanţele nu puteau să plece să caute răniţi. În spitale era o nebunie. Ce se oferea acolo nu era asistenţă medicală. Doctorii erau nedormiţi de nu ştiu câte zile. Realmente lucrau mecanic”, îşi aminteşte Zărescu.

Un gram de nebunie

În Fâşia Gaza a plecat imediat, fără să pună prea multe întrebări. Spune că aşa face de obicei. În 10 minute e gata, îşi ia paşaportul şi pleacă. Când a fost trimis în Myanmar, colegii i-au spus că e nebun.

„Când mi-au zis să mă duc în Myanmar, am zis «da» imediat. Şi ceilalţi au spus că sunt nebun că am zis «da» ca şi când m-ar fi trimis la piaţă. Oricum, majoritatea oamenilor au tendinţa să spună că îţi trebuie un gram de nebunie”, spune Cristi, acceptând că aşa e. Spune însă că nu riscă niciodată inutil. „Nu vreau să fiu erou acolo. Vreau să mă întorc şi să mă bucur de viaţă în continuare”, adaugă el.

O chestie ciudată în meseria asta e că noi ne chinuim să ajungem acolo de unde oamenii pleacă

Cristian Zărescu
reporter

Bani contra informaţii şi surse

Când ajunge într-o zonă de război sau într-o zonă în care s-a petrecut un dezastru, primul lucru pe care îl face Cristian Zărescu este să-şi găsească surse. Iar banii sunt foarte importanţi.

„Primul e şoferul pe care îl iei din aeroport. Trebuie să îl alegi în aşa fel încât să ştii că e de încredere, să îi poţi lăsa banii pe mână. El îţi face foarte mult din treabă. Trebuie să ştie engleză”, spune Cristi. Uneori, reporterul le oferă bani surselor sale în schimbul unor imagini şi a unor informaţii importante. Iar sursele îl sună, chiar şi noaptea.