Cresterea care usuca

Guvernul Nastase si-a propus obiective foarte ambitioase pentru 2004, care este si an electoral. Economia ar urma sa progreseze cu 5,5%, iar inflatia sa scada, pentru prima data dupa 1989, sub 10%.

Guvernul Nastase si-a propus obiective foarte ambitioase pentru 2004, care este si an electoral. Economia ar urma sa progreseze cu 5,5%, iar inflatia sa scada, pentru prima data dupa 1989, sub 10%. Dar, asa cum a aratat si experienta anului trecut, una este sa vrei si alta e sa poti. Mai ales atunci cand obiectivele pe care ti le propui sunt adverse. Ca sa-si atinga tinta de inflatie, Guvernul ar trebui sa taie in carne vie in economie. Pentru ca inflatie nu inseamna altceva decat ineficienta economica, faptul ca in procesul de productie se pierd bani. Reducerea inflatiei presupune deci scoaterea din circuitul economic a celor care consuma mai mult decat produc, ceea ce ar duce nu la accelerarea, ci la incetinirea ritmului de crestere. Numai pe masura ce devine eficienta, economia isi poate grabi pasul, fara riscul unor derapaje care i-ar slabi din nou mersul. O singura data, dupa 1989, s-a incercat si in Romania sa se cante partitura economica dupa note, si nu dupa ureche. Este vorba de anii 1997-1999, cand intreprinderile aflate in coma financiara au fost deconectate de la aparatele care le mentineau in viata. Eliminarea subventiilor de tot felul a scos din joc multi actori neperformanti. Inflatia a scazut abrupt, dar si productia s-a prabusit. Cei afectati de pierderea locurilor de munca au iesit in strada. De teama ca isi vor pierde si ei fotoliile ministeriale, guvernantii de atunci au stopat experimentul. Culmea ironiei, Guvernul Nastase critica ceea ce a facut bun precedenta administratie, si nu faptul ca n-a fost capabila sa continue un proces care ar fi scos la liman economia romaneasca. De altfel, felul in care gandesc si actioneaza actualii guvernanti explica poate cel mai bine de ce Romania este tara cu cea mai ridicata inflatie din Europa si de ce, in pofida ritmurilor sustinute de crestere, numarul asistatilor social se dubleaza de la an la an. Fiecare tara are o preferinta fata de pierdere. Intr-o tara oamenii se tem mai mult de cresterea preturilor, in alta de scaderea productiei. Desi se vaita mereu de scumpete, romanilor nu prea le pasa de inflatie, de vreme ce tin cu dintii de locurile de munca ineficiente. Vor oamenii productie, indiferent de cost sau calitate, le dam productie, si-au spus social-democratii. O asemenea politica de crestere nu numai ca nu aduce bunastare, dar este chiar pauperizanta. Este ciudat sa spui romanilor, care cu greu mai fac fata costurilor legate de intretinerea locuintei, ca preturile la utilitatile publice cresc prea lent. Din pacate, insa, asta este realitatea. Fortarea cresterii in actualele structuri economice ineficiente este extrem de costisitoare. Guvernul a trebuit sa tina in frau pretul energiei, principalul factor de productie, pentru a mentine in viata intreprinderile nerentabile. Producatorii de energie au acumulat insa pierderi foarte mari. Costul ineficientei economice si al unei politici populiste s-a ridicat in 2003 la 1,5 miliarde de dolari, cu aproape 50% mai mult decat in anul precedent. Cand a vazut ca se ingroasa gluma, Guvernul, mai mult impins de la spate de FMI si Uniunea Europeana, a inceput sa creasca preturile la energia electrica si termica, la gazele naturale si petrol pentru a reduce pierderile din sistem. Anul 2004 a debutat cu un nou val de scumpiri, care va fi urmat de alte valuri, deoarece pretul administrat al energiei este inca sub cel al pietei. Procesul nu poate fi insa accelerat. Multe intreprinderi neperformante nu-si pot plati factura energetica nici la preturi subventionate. Ineficienta din economie nu se mai reflecta atat in inflatie, care scade, cat in arierate, care cresc. Cand nu faci reforme consistente in economie, dificultatile nu se pot solutiona, ci doar transfera dintr-o parte in alta. Acelasi lucru este valabil si in cazul populatiei. Multi romani nu-si mai pot plati din veniturile lor modeste utilitatile publice. Guvernul se lauda ca ii ajuta, dar banii respectivi nu sunt dati pentru a indulci viata oamenilor nevoiasi, ci pentru a preveni prabusirea sistemului energetic, care ar trage dupa el in prapastie intreaga economie.