Craiova: Rudarii au încins jocul, de Gurban
0
Rromii rudari şi românii din Piscu Vechi au sărbătorit până la ora 22.00 Gurbanul, un obicei prin care se taie mieii în pădure, de Înălţarea Domnului. Sătenii spun că, la câteva zile după ce animalele sunt sacrificate, bolnavii de paralizie, cei ologi, orbi şi chiar surzi se vindecă.
De cum ajungem în pădurea de lângă satul Piscu Vechi, la 70 Kilometri distanţă de Craiova, te îmbie un miros de friptură. Printre copaci se zăresc corturi, maşini, căruţe, în timp ce oamenii se văd jucând, într-o veselie. Cei mici fac încălzirea la o partidă de fotbal, înainte de a se aşeza la masă.
I-au crescut dinţii, după Gurban
Leana Burtilă, 57 de ani, se pregăteşte să prepare mielul. Este printre cele mai vârstnice rudărese adunate în mijlocul pădurii. Bătrâna povesteşte despre acest obicei, împământenit la rromi, dar preluat între timp şi de români. „Fata mea, Andreea Marin, de opt anişori, s-a născut cam molatecă, nu putea să facă un pas şi nu avea dinţi. Într-o noapte, în urmă cu patru ani, am visat că Domnu’ ne zicea să fierbem un miel, ca fetiţa să fie bine. Aşa am făcut, de Înălţare. Patru zile mai târziu, Andreea a început să meargă“, spune rudăreasa. Ne vorbeşte despre acest obicei, Gurbanul, la care oricine poate lua parte, dar cu anumite condiţii. „Trebuie să fii curată, mânca-ţi-aş coadele, să nu te fi culcat cu bărbatu’ o săptămână înainte de a veni la Gurban“, ne spune tanti Lenuţa. În timp ce ne explică semnificaţia acestei tradiţii, Mitică înfige cuţitul în gâtul unui miel, după care leagă animalul de o creangă de plop, îl atârnă de un stâlp al căruţei şi începe să smulgă pielea de pe el. Tanti Lenuţa se uită cu jind cum doljeanul trage de pielile fragede.
„Noi nu chinuim mieii de fandoseală!“
„Noi nu chinuim mieii şi ne petrecem, de fandoseală. Chiar dacă suntem datori vânduţi, ne împrumutăm, dar de Gurban nu ne lăsăm, altfel ne moare copilul!“, adaugă doljeanca. Îşi înnoadă şorţul şi se apropie de căruţa unde se desfăşoară ritualul. După care ia lopata şi începe să sape o groapă imediat sub miel, unde să se scurgă sângele. „Aici, în pământ, se află jertfa, că aşa a făcut şi Dumnezeu pentru noi, a plătit cu sânge. După ce se taie mielul, se ia căpăţăna, şi cel mai bătrân rudar începe să strige: «Voi, sfintelor, milostivelor, aduceţi-vă aminte de Andreea, daţi-i vlagă şi puterea în oasele ei, în mâinile ei»“, mai spune doljeanca. Între timp, rudarii înghesuie carnea într-un ceaun, aprind focul şi o clocotesc mai mult de două ore. O prelată lungă este întinsă pe iarbă verde şi, pe când micuţa Andreea Marin se învârte într-un joc, oamenii se îndestulează. „Mămăliga nu o tăiem cu firul, ci o rupem cu mâinile. Avem şi pâine în spuză. După ce înfulecăm bucatele cu mâinile, fără furculiţe, ne ştergem pe frunze de copac, nu pe şervete“, înşiruie femeia date din rânduiala urmată de rudari, la Înălţare.
Se încarcă comentariile...
