Craiova: Mircea Anghel - colonelul, profesor de fotografie

Craioveanul a înfiinţat, în urmă cu zece ani, Fotoclubul „Mihai Dan-Călinescu“. A învăţat peste 300 de persoane să fotografieze, cu aparate vechi.

Mircea Anghel predă, săptămânal, lecţii de fotografie la 35 de doljeni. Lunea şi miercurea, la Cercul Militar din Craiova, cursanţii învaţă teorie şi fac practică, între orele 19.00-21.00. „Domnul profesor“, cum îi spun unii dintre ei, susţine că cei înscrişi sunt dornici de cunoaştere şi crede că treptat se va forma o nouă generaţie de fotografi profesionişti. Mircea Anghel este acum colonel în rezervă, dar a gustat din tainele preluării de imagini încă din copilărie.

Fotograf la nouă ani

Prima imagine alb negru i-a ieşit la nouă ani. Un prieten de familie l-a rugat să-l ajute în laborator. A rămas impresionat cum o hârtie albă ajunge, într-o fracţiune de secundă, să ilustreze peisaje sau portrete. La 11 ani alerga prin parcuri cu aparatul în mână. Colegii îl cunoşteau, la 15 ani, ca un profesionist. Apelau la adolescent pentru orice serviciu la onomastici şi alte evenimente speciale. La 21 de ani a urmat Academia Militară din Bucureşti, care însă nu l-a ţinut departe de pasiunea sa. Ca ostaş la compania de geniu, Mircea Anghel era obligat să meargă pe teatrele de război ca să fotografieze exploziile de drumuri, minările de teren, desfăşurarea bătăliilor. Militarul Anghel devenise ceea ce noi numim astăzi fotojurnalist.

„Realizam fotografie artistică, însă pe teren trebuia să captăm momentul sugestiv, să prindem imagini de la toate executările, să avem ochiul format. Am îmbinat utilul cu plăcutul. În facultate am învăţat tehnici de utilizare a aparatelor, aveam o bază teoretică deja formată. În armată m-am specializat“, îşi aminteşte colonelul în rezervă.
Craioveanul deţine 50 de aparate de fotografiat, primul fiind vechi de peste o sută de ani. Pensionarul mărturiseşte că sistemul tehnic s-a mai defectat, a mai fost remediat, însă în prezent poate face concurenţă aparatelor digitale.

Crede în tehnologie

„Nu mă declar împotriva digitalelor, pentru că ele sunt viitorul. Au numeroase beneficii: pot fi trimise prin internet la mii de kilometri şi au costuri reduse. Cele cu film necesită mai mulţi bani nu doar pentru achiziţionare, dar şi pentru coli, filme de calitate. Imaginea la aparatele clasice este net mai clară. În plus, fiecare portret pe care-l făceam pe vremuri era personalizat, lumina şi fondul erau lucrate în aşa fel încât puneau în umbră defectele persoanelor şi accentuau calităţile“, spune fotograful.
Este fericit că propriul copil i-a moştenit talentul şi crede în sintagma „totul sau nimic“. „Am realizat, până la acest moment, peste zece de mii de fotografii, cele mai multe fiind portrete. La clubul nostru nu se practică amatorismul. Ori facem artă, ori nu ne mai apucăm de treabă!“, încheie colonelul Anghel.