Craiova: Adela Liculescu este pianistă de la patru ani

La doi ani apăsa cu degetele pe clapele pianului şi încerca să lege o linie melodică. Nu i-a reuşit. S-a ambiţionat, iar acum, la 15 ani, a ajuns o pianistă de renume.

Adolescenta studiază la Liceul de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova. Este mândria instituţiei. De două săptămâni, de când s-a întors cu locul întâi de la olimpiada naţională din Bucureşti, Adela este oprită la fiecare pas pe hol. Sunt colegii şi profesorii care o felicită, o încurajează şi care-i garantează că va avea un viitor strălucit în muzică. Eleva speră să ajungă pe scenele din Londra, în aplauzele a sute de spectatori, în timp ce craiovenii să o urmărească la televizor, de pe fotoliile de acasă, şi să strige în gura mare „E de-a noastră!“. „O să mă înscriu la conservatorul din Londra. Dacă vrei să faci performanţă, nu ai cum în ţară. O să merg la cât mai multe recitaluri, până pe la 30 de ani, după care o să mă retrag ca profesoară la o universitate de profil, din capitala Marii Britanii“, spune pianista.

La opt ani, premiul special al juriului

Dimineaţa o găseşti în clasă. În pauze stă mai tot timpul în bibliotecă. Dacă are o oră liberă, deschide cărţi de specialitate şi se documentează. La fiecare sfârşit de săptămână este invitată la recitaluri din ţară. Pe 17 mai va fi la Râmnicu Vâlcea, la Festivalul Naţional „Tinere Talente“.

La vară va ajunge la Tescanu, lângă Bacău, pentru un workshop susţinut chiar la casa memorială a lui George Enescu. Urmează Gala de la Iaşi. Însă cele mai frumoase amintiri i le trezeşte primul concurs. „Ne adunaserăm în Sala Palatului o mulţime de copii, emoţionaţi. O sală uriaşă, în care noi păream foarte mici. Cu timpul m-am obişnuit să fiu în atenţia publicului. Mai târziu, pe la opt ani, mă înscrisesem într-o competiţie, în care concurenţii aveau cam 16 ani. Am plecat acasă cu premiul special al juriului. Era mare lucru“, povesteşte Adela. Acum a crescut. Nu mai speră să obţină premii speciale, ci ţinteşte la locul întâi. Îşi doreşte să participe la cât mai multe evenimente muzicale, chiar dacă unii candidaţii o vor depăşi cu mult, ca vârstă.

„99% transpiraţie, 1% inspiraţie“

Apropiaţii văd în Adela o persoană de succes. Realizările au avut însă şi un preţ: ani încărcaţi de studiu şi o copilărie în care orele de joacă au fost înlocuite cu repetiţii la pian. „Contează foarte mult teoria. Toată lumea crede că e simplu să cânţi, însă muzica este matematică: foarte complicată. Până la un punct pare  foarte exactă. Pe urmă vine arta. Nu suntem nişte diletanţi care facem ce vrem, nişte roboţei care doar execută; trebuie să fim sclipitori, pentru că lucrăm cu sufletul omului. George Enescu avea o vorbă foarte înţeleaptă: «99% transpiraţie, 1% inspiraţie»“, adaugă Adela. Pentru toate reuşitele, fata are o explicaţie: destinul. „Cred că este un destin, pe undeva. Simt că eu pentru pian sunt făcută!“, este concluzia Adelei Liculescu, o pianistă de nota 10.