Crăciunul, mozaic de obiceiuri

Piţărăii, irozii şi căluşerii sunt purtători ai tradiţiilor readuse în memoria românilor cu ocazia Sărbătorilor.

La Ignat a avut loc deschiderea Sărbătorilor. Se spune că timpul devine sacru, iar oamenii - mai buni. Tradiţia este veche de când lumea. „Momentul solstiţiului de iarnă s-a celebrat întotdeauna. Atunci se consideră că este sacrificat anul cel vechi şi urmează 12 zile şi 12 nopţi de sărbătoare şi de ospăţ", a explicat conf. univ. dr. Marina Cap-Bun, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius" din Constanţa.

Capra, obicei moldovenesc

Colindătorii din toată ţara repetă de zor în zilele ce preced marea Sărbătoare, iar gospodinele pregătesc colindeţele, adică darurile pentru cei care fac urări de bine. Colindele ce răsună în noaptea magică de Ajun sunt cele mai frumoase. Înainte de marea Sărbătoare, copiii merg cu Moş Ajunul. Micuţii vestesc Naşterea Mântuitorului şi primesc în dar dulciuri, fructe şi bani.

Tot în Ajun încep şi jocurile cu măşti. Cel mai cunoscut este Capra, practicat în satele din sudul judeţului Constanţa. Obiceiul este specific satelor din Moldova, dar este întâlnit şi în judeţul Teleorman, unde se numeşte „turcă". O ceată de tineri însoţiţi de capra cu botul clămpănitor umblă din casă-n casă pentru a face urări de sănătate şi belşug. Colindătorii fac mult zgomot, pentru a alunga spiritele rele.

Piţărăi cu măşti, obicei unic din Oltenia Foto: Alin Ion

Craii, obicei din Maramureş

Obiceiul este împrumutat din Maramureş, unde se numeşte Viflaim. „Asta se întâmplă cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, chiar la intrarea în Post. Până în seara de Ajun, fiecare trebuie să ştie exact ce are de făcut şi niciunul nu are voie să iasă din cuvântul bătrânilor", a spus etnologul Janeta Ciocan. Este vorba despre o scenetă populară despre Naşterea Domnului, venirea magilor şi regele Irod, jucată de băieţii din sat. Colindătorii sunt foarte bine organizaţi, în funcţie de sarcinile fiecăruia: vătaful conduce ceata, casierul şi contabilul se ocupă de bani, „măgarul" duce darurile primite de la gazdele primitoare.

Tot în prima zi de Crăciun, copiii cântă gazdelor „Steaua sus răsare". În unele sate, oamenii încă se mai ghidează după superstiţiile străvechi. Oamenii spun că în noaptea de Crăciun se deschide cerul, iar credincioşii îl pot vedea pe Dumnezeu la masă cu sfinţii. Se spune că dorinţele pe care ni le punem în această noapte magică au mari şanse să se îndeplinească.

Colindători cu Steaua Foto: Victor Boldir

Urări pentru alungarea spiritelor rele

În comuna tulceană Luncaviţa, Moşoaiele vestesc Naşterea Domnului. Este un obicei specific locului, unic în ţară, şi presupune mascarea cetelor de colindători care trec pe la toate casele, fac urări şi zgomot pentru a alunga spiritele rele. Moşoiul în variantă masculină are mască cu coarne de cerb sau de berbec, blană de lup sau de vulpe, clopote mari, talăngi din tablă groasă, care dau un sunet gros, cu măciucă din papură, rotundă, în mijlocul căreia stă ascunsă o piatra grea. Moşoicuţa are mască cu coarne de căprioară sau corniţe de oaie, blană de iepure sau de miel şi clopoţei din alamă care dau un sunet ascuţit.

Ajunul, apogeul tradiţiilor

În dimineaţa Ajunului Crăciunului, alaiul de piţărăi porneşte în colindat pe la toate casele din sat. Piţărăii cu măşti reprezintă un obicei unic în Oltenia care se pratică în satul Cloşani, din comuna Padeş, judeţul Gorj.

Unii tineri care au împlinit vârsta majoratului se costumează cu măşti făcute de ei din diferite piei de animale. Aceştia merg şi se costumează într-o peşteră de la marginea satului, pentru că nu trebuie să afle nimeni cine se ascunde în spatele măştii. „Moşii" şi „Babele", aşa cum sunt denumite măştile, fac tot felul de năzbâtii. „Dacă m-a supărat cineva, merg la el şi îl împing sau dacă îmi place de o fată, mă voi duce să o sărut, pentru că nu ştie cine este sub mască", a spus Cosmin Stanciu, elev în vârstă de 17 ani. 

Poezia pe care aceştia o spun atunci când colindă este în grai bănăţean şi se păstrează din moş-strămoş: „Iţă, iţă colindiţă/Ieşi afară găzdăriţă/Cu miei, cu purcei/Curg copiii după ei. Cu colacu', cu cârnaţu'/Să mă duc la altu'".

„Căluşerii" din Sălaj, colind şi teatru

Un alt obicei unic în România este „Căluşerul". Tinerii, îmbrăcaţi pe jumătate în militari, pe jumătate în costum popular, colindă în noaptea de Crăciun casele locuitorilor din comuna sălăjeană Meseşenii de Jos, ducând mai departe un obicei mai vechi de 100 de ani.„Căluşerul" din Meseşeni îmbină colindele de Crăciun cu elemente din teatrul popular. Potrivit localnicilor, jocul era practicat de feciorii care trebuiau să plece în armată.

În ceata dubaşilor sunt doar tineri neînsuraţi Foto: Anca Barbura

La capitolul unicate gastronomice de Crăciun, ieşenii care locuiesc în mediul rural obişnuiesc să pregătească o prăjitură specială, pelincele sau „Scutecele Domnului", după acelea care au slujit la naşterea lui Iisus Hristos. Preparatele sunt nişte turte din făină de grâu care se pregătesc pe plita sobei. Turtele se coc, după care sunt însiropate şi umplute cu miez de nucă. Sătenii mai folosesc şi seminţe de cânepă în locul nucilor, în acest caz prăjitura numindu-se julfă. „Pelincele Domnului sunt de post şi sunt servite pe 24 decembrie, atunci când vine preotul cu Ajunul", a mai spus Adrian Ardeleanu.

"Deschiderea Sărbătorilor începe la Ignat şi urmează 12 zile şi 12 nopţi de ospăţ.''
Marina Cap-Bun conferenţiar

Colindătorii de la Săvârşin ai Regelui

Feciorii din comuna arădeană Săvârşin colindă casele oamenilor, dar şi familia regală, din seara de Ajun şi până în ziua Naşterii Domnului.Deşi este un obicei vechi, aproape în fiecare an tinerii care fac parte din trupa de colindat se schimbă. Asta pentru că se căsătoresc, iar o lege nescrisă a dubaşilor spune că doar tinerii neînsuraţi pot face parte din echipa acestor colindători.

„După ce împlinesc 14 ani, tinerii comunei ne pot însoţi la colindă. Nu ştiu de când e această tradiţie. Cert este că acel caiet cu colindele pe care le cântăm datează de peste 100 de ani. Sunt colinde din zona noastră, a Săvârşinului", a explicat Adrian Stoian, cel care a fost căpelul şef (conducător - n.r.) al Dubaşilor timp de 13 ani. Din acest an, i-a venit şi lui rândul la însurătoare, aşa că a părăsit clubul select al dubaşilor.
Dubaşii cei noi învaţă bătaia dubii şi colindele, iar cei vechi îşi caută un loc în formaţie cât mai aproape de „căpei".