Cota unica, socoteli multe

In ciuda afirmatiilor ferme ale reprezentantilor Guvernului in sustinerea introducerii cotei unice de impozitare, PSD pare tot mai decis sa gaseasca motive pentru amanarea aplicarii acesteia. Aparuta

In ciuda afirmatiilor ferme ale reprezentantilor Guvernului in sustinerea introducerii cotei unice de impozitare, PSD pare tot mai decis sa gaseasca motive pentru amanarea aplicarii acesteia. Aparuta brusc in urma cu trei saptamani, luand prin surprindere mediile financiare, sindicatele si patronatele, ideea inlocuirii sistemului de impozitare progresiva cu o cota unica duce acum la aparitia unor situatii aberante. Dupa ce a incaierat guvernul cu sindicatele, premierul cu presedintele, reprezentantii guvernului cu unii reprezentanti ai partidului de guvernamant, cota unica este propusa sa devina nici mai mult, nici mai putin decat subiect de referendum. Iar pasul premergator este "un sondaj de opinie pentru a vedea care este sentimentul pentru cota unica, sa aflam care este parerea oamenilor de pe strada". Parerea oamenilor de pe strada care, se pare, a capatat subit o importanta covarsitoare in anul preelectoral 2003 si anul electoral 2004, deoarece consultarea larga a maselor este un fapt fara precedent in istoria guvernarii Nastase. Nu se tine cont nici macar de faptul ca masura in discutie are un caracter puternic economic, atat din punct de vedere al mecanismului, cat si al efectelor asupra economiei nationale. A atribui acestei decizii aceeasi importanta in ce priveste gradul de adeziune al maselor ca in cazul Constitutiei pare o greseala de incepator in ale politicii. Cat de relevant ar putea fi in aceasta chestiune un sondaj de opinie, ca sa nu mai vorbim de un referendum? Am auzit opinii ale unor persoane care erau deranjate ca romanii cu venituri mai mari vor castiga mai mult, chiar daca si cei cu venituri mai mici ar castiga cateva zeci sau sute de mii de lei. Cat de mult conteaza pentru acele persoane ca baza de impozitare este diferita, iar de la cei cu venituri mari, chiar si in cazul aplicarii cotei unice de 23%, statul ia de zeci de ori mai mult decat de la cei cu venituri mici? Sunt probabil milioane de romani care nu au avut niciodata un al doilea loc de munca sau nu au avut alte venituri in afara de salariu sau, pur si simplu, au lucrat de cand se stiu "la negru". Cat de mult ar putea sa conteze pentru acestia simplificarea sistemului si reducerea birocratiei? Incasari mai mari de la buget pentru cresterea protectiei sociale? "Si asa statul imi plateste intretinerea, imi da pe doi ani plati compensatorii si a dublat alocatia la puradei" - ar putea raspunde un procent semnificativ din populatia Romaniei. Si atunci, la ce bun un referendum? Pentru a avea in orice moment justificarea "beton" a neaplicarii unei masuri care, pe termen mediu, ar fi adus beneficii importante Romaniei? E drept ca, inghesuit intre termenele ultimative date de organismele financiare internationale, potopul de masuri sociale care, acordate an de an, nu mai au efectul la public scontat si ultimele miscari de pe scena politica, PSD se gaseste intr-un echilibru precar si se vede nevoit sa isi socoteasca atent fiecare procent pe care l-ar putea castiga in sondaje. De aceea, sistemul de impozitare prin cota unica sufera transformari substantiale de la o zi la alta. Ba ca vor fi acceptate inclusiv deducerile pentru asigurarile private de pensii si de sanatate, care, spune ministrul Finantelor, sunt considerate deduceri sociale, dar care, in fapt, ar satisface revendicarile cu substrat neortodox ale unor sindicate. Apoi, ultima idee avansata - posibilitatea amanarii introducerii cotei unice pentru 1 ianuarie 2005. In acest sens, "specialistii PSD" fac "simulari si comparatii" pentru a vedea care varianta este mai buna. Este evident ca, de la inceputul acestui an, fiecare decizie luata de guvern a fost trecuta prin filtrul "specialistilor PSD", deoarece orice masura economica avea si o "umbra" electorala. De data aceasta insa, reforma fiscala pe care ar declansa-o introducerea unei cote unice ar avea, la nivelul intregii economii, efecte care s-ar putea dovedi in timp de-a dreptul spectaculoase. Acestea ar consta, asa cum s-a intamplat in tarile din jur, in reducerea substantiala a evaziunii fiscale si a muncii la negru. Apoi, beneficiul simplificarii sistemului ar fi simtit si de companii, al caror volum de munca pentru completarea complicatelor fise fiscale s-ar reduce considerabil, dar si de multi dintre "oamenii de pe strada" care ar scapa de aceasta corvoada. Mai mult, banii care ar ramane in plus salariatilor - si este fapt dovedit ca, prin acordarea deducerilor personale, nici o persoana nu ar primi mai putini bani "in mana" decat in conditiile actualului sistem de impozitare - ar putea fi utilizati pentru investitii si consum, ceea ce nu ar face decat sa stimuleze economia. In aceste conditii, este clar ca amanarea introducerii cotei unice pentru 1 ianuarie 2005 nu este decat o decizie luata din motive pur politice. Chiar daca populatia cu venituri mai mari ar simti inca din ianuarie 2004 o crestere a nivelului de trai, "roadele" coapte ale introducerii cotei unice - reducerea evaziunii fiscale, care ar putea permite guvernului mai multe investitii si imbunatatirea protectiei sociale - vor putea fi culese in 2005. Or, PSD-ul are ca tinta 2004. Ba, mai mult, in cazul in care nu ar castiga alegerile, roadele ar fi culese de cei care atunci s-ar afla la putere. Si, o fi interesul national mai presus de toate, dar nici chiar asa! De fapt, premierul Nastase poate face acum dovada de cat de credibile sunt declaratiile sale. Afirmatia primului-ministru, facuta in urma cu numai cateva saptamani, ca pentru a nu influenta procesul de aderare a Romaniei nu va tine cont ca 2004 este un an electoral, ar putea deveni subiect de bancuri in emisiunile consilierului Garcea...