Cota unica, dar nu cu jumatate de masura

Guvernul discuta astazi posibilitatea introducerii, incepand cu 1 ianuarie 2004, a unei cote unice de impozitare a veniturilor populatiei. Desi au fost vehiculate mai multe variante, se pare ca

Guvernul discuta astazi posibilitatea introducerii, incepand cu 1 ianuarie 2004, a unei cote unice de impozitare a veniturilor populatiei. Desi au fost vehiculate mai multe variante, se pare ca sansele cele mai mari le are introducerea unei cote intre 22-24%. Informatia ca s-ar putea aplica acest sistem a aparut pentru prima data in urma cu mai putin de o luna si a surprins atat mediile de afaceri, cat si organismele financiare internationale, deoarece in ultima forma a Codului fiscal, care tocmai trebuia sa fie aprobat de guvern, nici nu se pomenea de asa ceva. Modificarile aduse la impozitul pe venitul global vizau numai acordarea de importante deduceri la calcularea acestuia. Era vorba despre deducerea cheltuielilor cu dobanda la creditul ipotecar contractat pentru locuinta de domiciliu, a primelor de asigurare pentru locuinta, a contributiilor la schemele facultative de pensii ocupationale si pentru asigurarile private de sanatate, precum si a cheltuielilor cu reabilitarea termica si amenajarea locuintei. Acum, guvernul intentioneaza anularea tuturor acestor deductibilitati pentru a introduce cota unica de impozitare. Ce a putut determina aceasta schimbare radicala peste noapte? Cei care au cel mai mult de castigat de pe urma introducerii unei cote unice de impozitare de 22-24% sunt cei cu venituri mari, care in prezent intra la o cota de impozitare de 40%. Sunt practic acea tinta de electorat pe care pana acum guvernul Nastase nu a atins-o prin nici una dintre masurile adoptate. Pomana de ajutoare sociale date din belsug i-a vizat strict pe cei cu venituri reduse, chiar la limita saraciei. Numai ca de data aceasta, fata de miliardele aproape irosite, care nu vor aduce in nici un caz o viata mai buna pe termen de macar doi ani pentru cei care traiesc de pe o zi pe alta, introducerea cotei unice reduse de impozitare ar putea sa fie prima masura adoptata din ratiuni electorale care sa aiba si un impact pozitiv asupra economiei si a bugetului. "Efectele colaterale" ar putea fi reducerea evaziunii fiscale si a muncii la negru, precum si eliberarea unei cantitati mai mari de bani, care sa fie canalizata spre investitii si consum. Cat de spectaculoase vor fi rezultatele este insa greu de anticipat. Sistemul cotei unice de impozitare s-a adoptat mai mult de catre tarile din Europa Centrala si de Est, nefiind caracteristic tarilor din Uniunea Europeana. Masura este privita mai mult ca una tranzitorie, care sa rezolve unele hibe ale unor economii inca nefunctionale, unde nu s-au gasit modalitati mai eficiente de reducere a evaziunii fiscale. In Estonia, de exemplu, cota unica este de 26%, in Letonia de 25%, in Slovacia de 19%, iar polonezii se gandesc sa introduca o cota de 18%. In Rusia, trecerea la o cota de numai 13% a dus la dublarea incasarilor la buget si la reducerea peste asteptari a muncii la negru! Nu trebuie ignorat insa ca, fara exceptie, in toate aceste tari s-a mentinut si sistemul de deductibilitati similar celui pe care guvernul Nastase se gandeste sa il anuleze. E drept ca, dupa larghetea cu care in ultima vreme a aruncat cu bani de la buget in firmele de stat ineficiente, in masuri electoral-agricole si daca adaugam si pagubele produse de seceta atat in agricultura, cat si in sistemul energetic, este greu sa mai gasesti bani la buget si pentru acordarea deducerilor in discutie. Numai ca aplicarea cotei unice cu jumatate de masura ar putea reduce si efectele bune ale acesteia. Acordarea deducerilor pentru constructia si amenajarea locuintelor ar fi fortat reducerea evaziunii fiscale intr-un domeniu puternic afectat de utilizarea muncii la negru, iar in ce priveste deducerile la asigurari si pensii facultative, acestea ar fi dus si la formarea, in sfarsit, a unor investitori institutionali puternici - societati de asigurari sau fonduri private de pensii. Mai mult, impactul introducerii cotei unice ar putea fi diminuat pentru ca nu se "ataca" si adevaratele cauze ale muncii la negru. Care sunt, in primul rand, contributiile mari pe care le plateste angajatorul si apoi absenta unor constrangeri adecvate care sa determine angajatorul sa declare corect veniturile acordate angajatului. Atata timp cat contributia la asigurarile sociale ramane una dintre cele mai crescute din regiune - 34%, ce l-ar determina pe patron sa declare salariul pe care pana acum il platea la negru, cand asta ar insemna costuri suplimentare importante din partea lui, iar angajatul oricum nu ar primi nimic in plus? In alte tari, aceasta problema a fost rezolvata prin urmarirea atenta a veniturilor si cheltuielilor atat la furnizorul, cat si la beneficiarul de bunuri si servicii, dar si prin stabilirea si aplicarea unor sanctiuni atat de severe incat riscul asumat pentru plata la negru sa fie mult mai mare decat castigul obtinut de pe urma utilizarii acesteia. Ceea ce nu exista nicaieri in noile planuri ale guvernului Nastase. De asemenea, daca este sa ne uitam la simplificarea sistemului, care ar fi inca un argument in favoarea introducerii cotei unice, au mai ramas unele aspecte nerezolvate, cum ar fi impozitarea veniturilor din cedarea folosintei bunurilor - chirii, arenda etc., precum si a veniturilor din dobanzi si dividende, pentru care va trebui stabilita modalitatea de impozitare. Dupa cum se vede, aplicarea cu jumatate de masura ar putea sa omoare in fasa un mecanism care a dat rezultate bune in alte tari in tranzitie. Se face practic aceeasi greseala ca in cazul amnistiei fiscale, unde stergerea datoriilor numai la unele societati de stat nu va duce in nici un caz la rezolvarea problemei arieratelor sau ca in cazul hei-rup-urilor din privatizare si restructurare sau chiar a introducerii impozitului pe venitul global. A carui implementare si popularizare a costat milioane de dolari, dar care, fiind aplicat intr-o formula "originala", departe de cea practicata in tarile UE, care a fost sursa de inspiratie, nu a dus decat la birocratie, bani si timp pierdut.