Costume din fulgi şi cauciuc

Pentru decorurile şi costumele din "Unchiul Vania", montat de Andrei Şerban la Teatrul Maghiar din Cluj, Carmencita Brojboiu a primit o nominalizare la premiile UNITER 2008, pentru "cea mai bună

Pentru decorurile şi costumele din "Unchiul Vania", montat de Andrei Şerban la Teatrul Maghiar din Cluj, Carmencita Brojboiu a primit o nominalizare la premiile UNITER 2008, pentru "cea mai bună scenografie".

Traseul conceperii decorurilor din "Unchiul Vania" a fost unul atipic. Nu s-a lucrat după teancuri de schiţe strânse în dosare. Totul s-a întâmplat la faţa locului.

"Au fost câteva întâlniri cu domnul Andrei Şerban, când am discutat despre <> Vania. Era vorba mai mult despre cum <> Vania. Împreună cu regizorul ne-am dus în teatru şi bântuiam cotloanele, urcam în pod, coboram în fosă ori pur şi simplu stăteam în sala pustie, abia luminată şi îi ascultam liniştea, respiraţia.
Ne imaginam una-alta, discutam... Tăceam, dar întotdeauna gândind, plănuind", povesteşte Carmencita Brojboiu peripeţiile naşterii unui spectacol de cinci stele.

"Costumul este pielea personajului"

Îi place lucrul făcut la timp pentru ca "actorul să aibă timp să-şi intre în piele". Uneori, sunt suficiente două-trei probe înainte ca un costum să ajungă pe scenă. Apoi, dacă mai e nevoie, îl retuşează până i se pare perfect.
"Costumul este <> personajului. Este extrem de important. Fiecare detaliu este parte din personaj. Fiecare cută a costumului sau tocmai lipsa cutei, un nasture, de exemplu, pe scenă are rolul lui", e de părere Carmencita Brojboiu.

Munca de scenograf este minuţioasă şi presupune multă atenţie şi energie. Pentru că, nu de puţine ori, a fost pusă în situaţia să termine aproape 100 de costume în doar patru săptămâni. De exemplu, la spectacolele de operă, "Văduva veselă", "Oedipe-Oreste" sau "Candid sau Optimismul", a realizat chiar şi 200 de costume, într-un timp relativ scurt. Soarta acestor costume este, de multe ori, tristă. După un spectacol, sunt duse la garderoba teatrului, unde pot să aştepte să fie scoase la lumină chiar şi... 10 ani.

Carmencita Brojboiu este omul care îşi urmăreşte îndeaproape munca. Stă în sală la toate repetiţiile pentru că "aşa sunt parte vie a spectacolului, înţeleg nuanţele, înţeleg mai bine regizorul şi discut cu actorii", spune scenografa.

A început cu păpuşi şi măşti

Pentru Carmencita Brojboiu crearea unui costum e o artă. Îi place să folosească materiale cât mai ieşite din comun. Nu doar bucăţi din pânză sau stofă. La "Medeea. Cercuri" a făcut costume din hârtie pentru flori şi din cauciuc pentru izolaţii, la "Casa de pe graniţă" a lucrat cu hârtie de ambalaj.

Pentru "Jacques sau supunerea" a întrebuinţat plastic, fulgi, grăunţe de grâu, iar pentru "Electra" lui Yannis Margaritis (Atena), sfori şi plase de pescărie. Carmencita Brojboiu a început ca scenograf, în 1991, la Teatrul de Păpuşi şi la Teatrul Dramatic din Constanţa. Spectacolul de debut (care îi este drag şi astăzi), "Capra cu trei iezi", i-a adus şi primul premiu de scenografie. Colaborează cu teatre din Anglia, Grecia, Serbia, Bucureşti, Cluj, Târgu-Mureş, Sibiu, Constanţa sau Oradea.