Corupţia transcendentală

Actualizarea declaraţiilor de avereîntăreşte convingerea multor oamenică în sferele puterii acţionează legişi forţe care depăşesc în complexitateceea ce se întâmplă în

Actualizarea declaraţiilor de avere
întăreşte convingerea multor oameni
că în sferele puterii acţionează legi
şi forţe care depăşesc în complexitate
ceea ce se întâmplă în lumea
muritorilor de rând. Liderul PSD
Adrian Năstase are un noroc fabulos
cu mătuşile de la care familia sa a
moştenit averi peste averi. La vârste
înaintate, rudele s-au dovedit nu numai
genii în afaceri, dar şi persoane aplecate
spre asceză care nu au cheltuit
nimic pentru ele, lăsând totul pentru
nepoţelul Năstase. Funcţiile în stat
generează probabil o aură proprie,
conferindu-i titularului capacităţi care
transced într-o altă realitate. Cea mai
spectaculoasă transformare priveşte
însuşirea extrasenzorială, un fel de
vedere în viitor, prin care se reuşesc
tranzacţii uluitoare cu acţiuni sau cu
terenuri. Valoarea acţiunilor subiecţilor
nu scad niciodată, cunoscând doar
cursuri ascendente, fără frică de
înălţimi. Aici, campion este premierul
Tăriceanu, care a vândut o acţiune de
2.500 de lei-tramvai cu 10.000 de euro,
dar nici alţii nu se pot plânge. Funcţia
mai aduce maşini scumpe, case, vile de
vacanţă, terenuri, de care, orice ai face,
nu poţi scăpa, fiind nevoit să le treci la
sfârşit de an în afurisita de declaraţie
de avere postată pe internet. Dincolo
de asta, bijuteriile se înmulţesc prin
sciziparitate în întunericul seifurilor, tablourile
cresc singure pe pereţi, conturile
pleacă în transhumanţă în Insulele
Virgine, iar, uneori, vechea nevastă este
înlocuită brusc cu una mai competitivă
pe plan naţional şi chiar european, ţinând
cont de perspectiva integrării.
Din păcate, studiul asupra acestor
întâmplări cel puţin neobişnuite este
abia la început, din cauza bazei restrânse
de date. Ani la rând, politicienii s-au
ferit să-şi publice declaraţiile de avere.
S-a spus că nu le prieşte lumina şi au
fost ţinute la fereală, sigilate în plicuri
groase. Maladia s-a tratat greu şi în
multe etape, ajungându-se la declaraţiile
actuale, şi ele blamate, dar de data
asta pentru indecenta lor transparenţă.
Marele câştig este că şi cei mai pudici
politicieni în ceea ce priveşte averea lor
trebuie să recunoască evidenţa că sunt
oameni bogaţi. Liderii partidelor, fie ei
de stânga, fie de dreapta, nu mai pot
să-şi pună basca pe cap şi să colinde
masele pentru a arăta că suferă alături
de popor, împreună cu poporul. În 15
ani, elitele politice au acumulat averi
semnificative şi nu au cum să mai
ascundă acest lucru. Acum, cei mai
importanţi politicieni trebuie să-şi asume
bogăţia şi să se adreseze electoratului
din această postură. Marea problemă
rămâne verificarea modului în care s-au
făcut aceste averi. Aici, sistemul nu a
permis nici un fel de deschidere. Este
unul dintre motivele pentru care nu a
apărut nici un caz de mare corupţie.
Dacă nu se schimbă nimic, crocodilii,
rechinii şi peştii cei mari ai corupţiei vor
rămâne pe mai departe doar nişte bieţi
nepoţei cu mătuşi excesiv de bogate sau
jucători la bursă cu multă, foarte multă
baftă. În ceea ce ne priveşte, dacă vom
continua să înghiţim poveşti cu mătuşi
de 100 de ani lăfăindu-se între milioane
de dolari, tablouri şi bijuterii, într-o
garsonieră de bloc, lumea va renunţa
la eticheta de societate coruptă pe care
ne-a pus-o de mult şi ne va considera
numai proşti de-a binelea.