Corupţia se învaţă din şcoală

Gigel, care dă tema pentru acasă în schimbul a două bomboane, şi Costel, care dă sandviciul cu margarină pentru a fi lăsat să copieze de la colegul de bancă, sunt cazuri de la care trebuie

Gigel, care dă tema pentru acasă în schimbul a două bomboane, şi Costel, care dă sandviciul cu margarină pentru a fi lăsat să copieze de la colegul de bancă, sunt cazuri de la care trebuie pornită strategia anticorupţie în învăţământ. Exemplele "edificatoare" îi aparţin însuşi ministrului educaţiei, Mihail Hărdău, care s-a dumirit, recent, într-o şedinţă guvernamentală, cum să se ia la trântă cu corupţia din educaţie. Cu asemenea viziune ministerială, de nivelul "grupa mică", avem toate şansele să fim urecheaţi mult şi bine de oficialii europeni pentru ineficienţa luptei împotriva corupţiei.
În învăţământul românesc, unitatea de măsură a şpăgii nu e bomboana, ci dolarul, mai nou euro. Uniunea Studenţilor din România a întocmit un top al şpăgilor date în sesiunea de examene, care arată că, la Medicină, se plătesc între 200 şi 1.500 de dolari pentru a promova un examen, la universităţile tehnice se dau între 50 şi 500 de dolari, iar la cele cu profil umanist se cotizează cu sume de până la 200 de dolari. Există metode voalate de dat şi de luat şpagă, cum ar fi "cumperi cartea (chiar dacă este proastă sau plagiată), iei examenul", şi metode mai directe: întreaga grupă strânge banii, iar secretara intermediază şpaga. Sau fiecare student plasează banii strategic în lucrarea predată la sfârşit de examen. Că Medicina se află pe primul loc în topul şpăgii la examene nici nu e de mirare. Studentul îşi asumă responsabilitatea de a da şpagă, întrucât ştie că, după terminarea facultăţii, îşi va recupera banii tot prin şpagă de la bolnavi. Nu doar în sesiunea de examene există corupţie universitară. Se pot face şi alte topuri ale şpăgilor: pentru obţinerea unui loc în cămin, pentru a primi o bursă în străinătate... Pentru anularea acestor practici antiacademice, universităţile au avut obligaţia ca, până la sfârşitul anului trecut, să adopte propriul cod de etică universitară, "un contract moral între studenţi, profesori, personalul administrativ şi comunitatea universitară, ca întreg". Ziarul Adevărul a constatat că, în unele universităţi, nici în ziua de azi nu au fost adoptate codurile de etică, iar rectorii habar nu au ce ar trebui să conţină acestea. Corupţie e şi în preuniversitar. Se dă şpagă pentru a înscrie copilul în clasa I la o şcoală mai bună sau la o învăţătoare mai bine cotată, pentru a promova corigenţele sau pentru note mai mari. Fondul şcolii, fondul clasei, plocoanele pentru supraveghetorii şi corectorii de la testele naţionale şi de la bacalaureat sunt alte forme de şpagă pe care ar trebui să le aibă în vedere dl. ministru Hărdău.
Corupţia din învăţământ merită o notă bună şi una proastă. O notă bună pentru că nu e generalizată la nivelul întregului sistem, datorită unor oameni dedicaţi apostolatului didactic. O notă proastă pentru că practica şpăgii se extinde şi se diversifică tot mai mult, chiar în instituţiile menite să modeleze personalitatea viitoarelor generaţii. Unele şcoli au început să semene cu spitalele, locuri consacrate ale şpăgii, iar elevii şi studenţii, cu pacienţii, educaţi că, prin şpagă, le poate fi mai bine.