"Copiii şi studenţii nu trebuie să fie papagali"

specializările nu corespund întru totul nevoilor societăţii, iar "procesul de examinare a elevilor şi studenţilor are serioase disfuncţionalităţi". şeful guvernului consideră că "s-au

specializările nu corespund întru totul nevoilor societăţii, iar "procesul de examinare a elevilor şi studenţilor are serioase disfuncţionalităţi". şeful guvernului consideră că "s-au făcut progrese, dar mai avem încă materii sau abordări de tip vechi, iar cea mai periculoasă abordare, la care m-am referit şi mai devreme, este accentul pe memorare şi pe teorie. Copiii şi studenţii nu trebuie transformaţi în nişte papagali, care învaţă pe dinafară nişte lecţii şi cursuri". În ceea ce priveşte salariile profesorilor, Tăriceanu ne-a declarat că vrea "crearea unui mecanism bazat pe remunerarea în funcţie de performanţele profesionale şi ştiinţifice individuale". Premierul afirmă că s-a împăcat cu ministrul Hărdău, dar că nu este de acord cu cei care dau calificativul "mediocru" învăţământului românesc. În ciuda tuturor problemelor educaţiei româneşti, primul-ministru spune că nu îi este teamă să-şi dea copiii la şcoală în România.
Ieri s-a deschis anul universitar 2006-2007. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a acordat ziarului Adevărul un interviu, în exclusivitate, în care a vorbit despre problemele sistemului de învăţământ românesc.
- Aveţi curaj să-i lăsaţi pe copiii dumneavoastră în învăţământul de stat? Intenţionaţi să-i înscrieţi în învăţământul particular sau la o instituţie de învăţământ din străinătate?- Cred că nu trebuie să privim educaţia din România cu aşa un defetism şi cu atâta descurajare încât cuiva să-i fie frică în mod justificat să-şi dea copiii la şcoală în România. Învăţământul românesc trece
printr-un profund proces de transformare, de modernizare. Desigur, tranziţia politică şi economică a adus multe probleme, atât umane, cât şi materiale. Foarte multe voci critice au acuzat scăderea nivelului performanţelor educaţionale, mai mult sau mai puţin meritat. Cert este că învăţământul românesc înregistrează deopotrivă succese şi eşecuri. Succesele sunt vizibile în numărul de specialişti cooptaţi de companiile străine, iar eşecurile sunt resimţite în special de tinerii absolvenţi care nu-şi găsesc locul pe piaţa muncii. Guvernul a demarat o reformă profundă în educaţie, menită să aducă şcoala românească la standarde europene, atât prin introducerea unor criterii de calitate, cât şi prin investiţii consistente. Am demarat cel mai amplu program de investiţii în educaţie derulat în ultimii 15 ani în România. Ca să vă dau cifre concrete, Ministerul Educaţiei a beneficiat în 2006 de 3 rectificări bugetare primind per total o suplimentare financiară de 3.032 milioane de lei noi (860 milioane de euro). Peste 70% din această sumă (2.128 milioane de lei noi) a fost alocată pentru proiecte de investiţii. Este o sumă care depăşeşte investiţiile făcute în învăţământ în ultimii 8 ani! În anul 2006, bugetul alocat investiţiilor de capital a fost de 11 ori mai mare decât în 2005. În 2007 vom continua această direcţie şi vom aloca semnificativ mai multe fonduri pentru educaţie decât în acest an. În aceste condiţii, părerea mea este că şcoala românească este pe drumul cel bun. Îmi doresc doar ca acest proces de modernizare să se producă foarte rapid.
- Care sunt problemele şcolii româneşti pe care Guvernul României le-a identificat şi pe care intenţionează să le rezolve în perioada următoare?
- După părerea mea, cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul românesc sunt legate de infrastructură şi de calitatea actului de educaţie. În ceea ce priveşte infrastructura şcolară, nu trebuie să facem greşeala să cheltuim toate resursele pe care le avem pe peticeli, adică pe repararea infrastructurii pe care am moştenit-o. Vreau să investim în proiecte de amploare în educaţie. Campusuri noi, centre de excelenţă, platforme de cercetare, biblioteci şi laboratoare sunt câteva exemple de proiecte ambiţioase pe care trebuie să le pornim de la zero.
În ceea ce priveşte calitatea, există două aspecte ale problemei. Pe de o parte, curricula şi specializările încă nu corespund întru totul practicii din viaţa reală. Avem nevoie să ne adaptăm educaţia la piaţa muncii, iar aptitudinile pe care le formăm în şcoală să fie orientate spre concret. şcoala românească nu va reuşi să iasă din blocaj câtă vreme va pune accent pe memorare, şi nu pe dezvoltarea aptitudinilor tinerilor de a gestiona situaţii concrete. Pe de altă parte, cred că şcoala trebuie să ofere elevilor modele de comportament şi de profesionalism. Aici, profesorul joacă un rol cheie. Profesorul este mai mult decât un profesionist care predă o materie. El trebuie să fie un model pentru elevi şi studenţi. Pe lângă acestea, mai sunt câteva probleme cu care se confruntă şcoala românească şi care mă preocupă: creşterea ratei abandonului şcolar; reducerea interesului tinerilor absolvenţi de învăţământ superior pentru profesia de cadru didactic; nivel încă redus de informatizare a şcolii; un spirit antreprenorial redus în universităţi.
- Consideraţi că elevii şi studenţii au parte de o evaluare şi de examene obiective?
- Experienţa din acest an din perioada de examinare mi-a lăsat un gust amar şi sincer îmi doresc ca situaţia să nu se mai întâmple. A fost o dovadă în plus că se menţin în continuare disfuncţionalităţi în procesul de examinare a elevilor şi studenţilor. Mai grav este că nu se urmăreşte evaluarea continuă. Procesul de examinare nu este interactiv, bazându-se încă pe memorarea cunoştinţelor, şi nu pe sintetizarea, interpretarea şi aplicarea informaţiilor. În procesul de evaluare încă se încalcă principiile etice şi de deontologie profesională. Am cerut Ministerului Educaţiei să vină cu soluţii pentru aceste probleme. În plus, avem nevoie şi de sprijinul studenţilor pentru a demasca şi stopa corupţia din mediul universitar, precum şi încălcările deontologiei specifice profesiei de cadru didactic.
- Învaţă elevul român prea mult despre păpădie şi salată?
Dincolo de figurile de stil pe care le putem folosi, problema este că în acest moment curricula nu este pe deplin modernizată. Desigur, s-au făcut progrese, dar mai avem încă materii sau abordări de tip vechi. Iar cea mai periculoasă abordare, la care m-am referit şi mai devreme, este accentul pe memorare şi pe teorie. Copiii şi studenţii nu trebuie transformaţi în nişte papagali, care învaţă pe dinafară nişte lecţii şi cursuri. Ei trebuie respectaţi ca nişte viitori adulţi, care se formează atât din punctul de vedere al personalităţii, cât şi al pregătirii şcolare şi profesionale în sistemul de educaţie. şcoala românească trebuie să încurajeze creativitatea, spiritul practic şi de iniţiativă, precum şi încrederea în forţele proprii. În acelaşi timp, avem şi exemple pozitive: sunt multe universităţi care promovează o politică educaţională modernă şi cu baze materiale impresionante. În acest context, vreau să încurajez universităţile să gândească parteneriate cu companiile private şi cu administraţia, astfel încât să formeze studenţi apţi să-şi găsească locuri de muncă rapid pe piaţă.
- Cum se va descentraliza învăţământul preuniversitar?
- Descentralizarea învăţământului preuniversitar presupune, în primul rând, transferarea majorităţii deciziilor cu privire la organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar la nivelul comunităţilor locale. Acest lucru se poate realiza doar prin creşterea responsabilităţii autorităţilor locale pentru calitatea procesului de învăţământ, concomitent cu promovarea unui nou mecanism de finanţare a învăţământului preuniversitar. Un rol extrem de important în descentralizare îl va juca însă introducerea unui management îmbunătăţit al resurselor umane şi materiale care să stimuleze stabilitatea cadrelor didactice şi creşterea performanţelor şcolare ale elevilor.
- Când şi cum vor fi soluţionate revendicările salariale ale cadrelor didactice?
Ca prim-ministru sunt preocupat de calitatea vieţii personalului didactic, dar, în acelaşi timp, am responsabilitatea să am o perspectivă de ansamblu şi să ţin cont de interesele tuturor categoriilor socio-profesionale din România. Ne-am onorat angajamentele asumate în faţa partenerilor sociali din educaţie la negocierile din noiembrie. Am majorat salariile pentru cadrele didactice cu 11,8% în 2006 şi am plătit drepturile salariale restante din perioada 2001-2004. Pentru 2007 am făcut o ofertă consistentă şi conformă cu ceea ce poate susţine economia, fără să producem inflaţie. Un pas extrem de important în soluţionarea revendicărilor salariale este adoptarea, propunerea legii salarizării din sistemul bugetar. Dorim crearea unui mecanism bazat pe remunerarea în funcţie de performanţele profesionale şi ştiinţifice individuale. În plus, managementul şcolilor şi universităţilor trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare strategii moderne în domeniul resurselor umane.
- Studenţii s-au întors în amfiteatre. Este oferta universitară compatibilă cu nevoile de pe piaţa muncii?
Sistemul de educaţie ar trebui să fie mai atent la semnalele care vin dinspre piaţa muncii. Universităţile oferă studenţilor un număr prea mare de specializări nefundamentate în cerinţele pe termen lung ale pieţei muncii. Ar fi bine ca reprezentanţii universităţilor în mod special să aibă un comportament pro-activ. Să contacteze firme, să facă parteneriate pentru dezvoltarea unor proiecte comune şi a unor centre de cercetare. Ar trebui să se renunţe la acele programe curriculare care reflectă mai degrabă interesele subiective ale cadrelor didactice decât nevoile reale ale studenţilor. În acelaşi timp, trebuie refăcut echilibrul între comunicarea de cunoştinţe, simularea metodelor şi proceselor cuprinse în programele de studiu şi experimentarea acestora. Doar în acest fel studenţii nu vor deveni şomeri de lux, adică şomeri cu diplomă. În fine, nu avem un cadru naţional al calificărilor bazat pe competenţe, cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi. Studenţii au nevoie de un sistem corect de evaluare, bazat pe fairplay, pentru că ei trebuie să-şi vadă meritele recompensate şi încurajate. Am spus acest lucru şi la inaugurarea anului universitar la Cluj. Dacă aş fi student, mi-aş dori să fiu evaluat corect. Primii paşi pentru remedierea acestor probleme au fost făcuţi. Un exemplu este dotarea universităţilor cu laboratoare şi cu platforme de cercetare moderne. Obiectivul nostru este să creăm spaţii în care informaţiile teoretice să poată fi transformate în experimente practice, surse de cercetare şi inovare.
- V-aţi împăcat cu domnul ministru Hărdău? Cum apreciaţi prestaţia domniei sale?
- În orice echipă apar neînţelegeri la un moment dat, dar principalul este ca toate acestea să ducă la mai multă comunicare şi, în final, soluţii la diverse probleme. Relaţia cu domnul ministru Hărdău este una profesională, iar obiectivul nostru este ca împreună să reuşim să aducem sistemul românesc de învăţământ la standarde de performanţă apreciabile.
- Sunteţi de acord cu calificativul "mediocru" acordat învăţământului românesc? Aveţi un alt calificativ sau o altă notă de la 1 la 10?
- Mie îmi place să construiesc. Nu poţi pune calificative finale unui sistem care este în construcţie în acest moment, sau, mai bine zis, în reconstrucţie. Haideţi să vorbim peste câţiva ani, când vom putea să evaluăm unde a dus reforma aplicată de noi. O putem face chiar la finalul guvernării, în 2008.
- Vă îngrijorează faptul că 88 la sută din tinerii României spun că vor să îşi ia lumea-n cap şi să plece din ţară?
- Rezultatele sondajului la care faceţi referire creionează o situaţie de nemulţumire a tinerilor faţă de aspecte ale unei societăţi care se află în plină transformare. Tinerii au întotdeauna aşteptări foarte mari şi au nevoie de repere. Pentru că societatea românească este în transformare, reperele nu sunt foarte evidente pentru ei. Într-un orizont de timp acceptabil însă, mai ales în perspectiva aderării la UE în 2007 şi odată cu creşterea investiţiilor şi a nivelului de trai, această situaţie se va schimba.