Copiii români învaţă să protejeze animalele

Organizaţia Vier Pfoten desfăşoară în Bucureşti un program educaţional menit să schimbe imaginea animalelor în ochii copiilor. Contactul micului om cu lumea necuvântătoarelor e afectat

Organizaţia Vier Pfoten desfăşoară în Bucureşti un program educaţional menit să schimbe imaginea animalelor în ochii copiilor.

Contactul micului om cu lumea necuvântătoarelor e afectat de traiul în oraşul din betoane şi de distracţiile sale îndepărtate de natură. Din ce în ce mai mulţi copii sunt văduviţi de una dintre cele mai frumoase întâlniri ale copilăriei: cea cu un animal. Animalele au ajuns să fie bune numai pentru a umple cărţile de colorat sau a oferi o distracţie de sâmbătă, la grădina zoologică.

Prin neglijenţa familiei sau a societăţii, copiii devin fără voie martori ai suferinţelor animalelor, fiind expuşi imaginilor violente răspândite de ziare sau televiziuni. Animale abandonate pe străzi, animale de companie chinuite, animale sacrificate, animale umilite în grădinile zoologice, animale sălbatice folosite ca "fotomodele", animale "dresate" la circ, toate aceste imagini creează o lume în care indiferenţa faţă de nişte făpturi nevinovate devine un exemplu de urmat. De cele mai multe ori, indiferenţa sau cruzimea faţă de animale se va traduce în adolescenţă sau viaţa adultă în atitudini similare faţă de ceilalţi oameni.

Aproape de animale

Începând din februarie 2005, Vier Pfoten a lansat proiectul "Copiii învaţă să protejeze animalele", introducând în peste 130 de şcoli bucureştene ore opţionale dedicate cunoaşterii şi responsabilizării faţă de animale. Copiii din clasele primare III şi IV învaţă după caietul de studiu "Aproape de animale", conceput de doi profesori după metode moderne de predare, care îl implică activ pe şcolar în procesul de învăţare.

Toţi învăţătorii care aderă la acest program trec printr-un curs de formare care-i familiarizează cu obiectivele şi structura caietului. Orele dedicate protecţiei animalelor sunt deocamdată în afara programului de studiu obligatoriu, însă, pentru profesorii interesaţi de activităţile extracurriculare, programul e o excelentă ocazie ca să-i implice pe copii într-un curs foarte atractiv.

Legea copiilor

Cartea este bogat ilustrată prin desene şi fotografii şi îl invită pe copil să dezbată anumite probleme sau să desfăşoare activităţi pe grupe. Ei află mai multe despre animale, fiind puşi să identifice şi să găsească soluţii pentru diferitele situaţii în care se găsesc acestea.

Copiii sunt invitaţi să-şi imagineze, spre exemplu, ce ar visa un leu în cuşcă la circ sau cum ar putea salva viaţa unui pui orfan. Ei joacă şi scenete în care împrumută rolurile de "dresor" sau de "animal" şi sunt îndemnaţi să compare viaţa animalelor sălbatice în habitatul lor natural şi cea pe care o au la circ sau la grădina zoologică.

La capitolul "Animalele simt", copiilor li se cere să joace scenetă despre prinderea şi judecarea unui braconier, fiind totodată invitaţi să formuleze câteva legi proprii de ocrotire a animalelor sălbatice. De-a lungul cursului, copiii îşi creează propriul "blazon", folosind imaginea animalului cu care se identifică cel mai bine, urmând apoi să-şi justifice alegerea.Desenele sunt viu colorate şi atractive, iar fotografiile sunt realizate de profesionişti care au colaborat cu fundaţia.

Program de mare succes

"Entuziasmul a fost uriaş. După ce am introdus manualul am primit numeroase solicitări din partea învăţătorilor. Dacă în 2005 am început cu patru clase, acum avem 2.000 de copii incluşi în program", spune Veronica Tulpan, iniţiatoarea şi coordonatoarea proiectului. În opinia ei, metoda de predare are o componentă inovatoare, deoarece "îl pune pe copil să-şi folosească creierul, să pună întrebări şi să-şi dezvolte empatia faţă de animale".

Acest lucru îl va ajuta şi pe viitor, în relaţia cu ceilalţi oameni. Aşa se face, spre exemplu, că un "chiulangiu al clasei" dintr-o şcoală bucureşteană a ajuns premiant la activităţile practice, reuşind să-şi sintetizeze cel mai bine mesajul. Sistemul alternativ nu este uşor de introdus, pentru că nu toţi profesorii se lasă convinşi să predea şi altfel. Pentru Veronica Tulpan, cel mai important lucru este "să laşi copilul să întrebe".

În prezent, organizaţia

Vier Pfoten negociază cu Ministerul Învăţământului implementarea proiectului la Sibiu şi la Braşov. Teoretic, ministerul este cel mai interesat, deoarece în baza noii legi pentru protecţia animalelor e obligat să introducă astfel de cursuri în şcoli.

Câinii comunitari - "material didactic"

Poate că unul dintre cele mai importante aspecte ale caietului de studiu este faptul că dedică un capitol întreg animalelor fără stăpân. Pentru prima oară în România, o voce competentă explică celor mici de ce există animale fără stăpân, faptul că ele nu sunt vinovate că există şi, mai ales, că ele se pot dovedi foarte prietenoase şi chiar utile dacă sunt tratate cu grijă.

Cea mai mare atracţie pentru copiii incluşi în program este întâlnirea cu căţeii şi cu dresorii din programul "Câini pentru oameni", un alt proiect major al Vier Pfoten. Câinii maidanezi sunt pregătiţi special pentru aşa-numita terapie asistată de animale, cu scopul a interacţiona cu persoane cu dizabilităţi psiho-motorii.

Codruţ, Tibi, Mica, Creţu, Marta şi Negruţa, însoţiţi de dresorii lor, le arată copiilor ce poate să facă un câine de pe stradă dacă este îngrijit şi iubit. Pentru căţei nu e deloc o muncă uşoară, dar fac faţă cu brio asaltului a zeci de copii, fiind calmi şi foarte prietenoşi.

Copiii sunt instruiţi cum să relaţioneze cu un căţel maidanez pe care îl întâlnesc pe stradă, astfel încât acesta să nu fie provocat sau întărâtat. "Pentru mine, cel mai important moment a fost atunci când un băieţel ne-a oprit pe stradă ca să ne spună că a făcut tot ce i-am spus despre căţeii maidanezi", îşi aminteşte Veronica Tulpan.

Reguli de convieţuire cu câinii maidanezi

Victor Chitic, psiholog şi şef al echipei "Câini pentru oameni", spune că este foarte uşor să eviţi un conflict cu un câine maidanez dacă respecţi câteva reguli de bază. În primul rând, arată el, nu trebuie să fugi dacă animalul începe să latre.

Cel mai înţelept lucru este să stai pe loc sau să te laşi pe vine. Dacă vrei să te împrieteneşti cu câinele, nu trebuie să întinzi mâna, ci să o deschizi, lângă corp, şi să aştepţi să vină el să o miroasă. În caz contrar, animalul poate interpreta gestul ca pe o agresiune.

O recomandare suplimentară e ca, în timpul relaţionării, să vorbim cu câinele. Explicaţia este simplă, şi anume că majoritatea câinilor care trăiesc printre blocuri au câte un protector sau o protectoare care vorbeşte cu ei. În principiu, arată Victor Chitic, câinele maidanez nu te atacă pentru că te consideră o pradă, ci doar dacă îi este frică sau dacă are pui.

Un alt lucru important este să evităm un contact vizual direct cu un căţel, indiferent dacă e maidanez sau cu stăpân. Dacă îl priveşti direct în ochi, el va considera acest lucru o ameninţare. Psihologul mai recomandă oamenilor să nu mângâie niciodată un câine lăsat în lesă la intrarea în magazin. Animalul trece printr-un moment de maximă anxietate, deoarece stăpânul l-a lăsat singur, astfel că e cel mai prost moment să te apropii de el.