Copiii ploii

Anul acesta, Bucurestiul a deschis sezonul inundatiilor de toamna. Cu un calm firesc pentru meseria sa de baza, primarul general a explicat bucurestenilor cu apa pana la genunchi ca nu se poate face

Anul acesta, Bucurestiul a deschis sezonul inundatiilor de toamna. Cu un calm firesc pentru meseria sa de baza, primarul general a explicat bucurestenilor cu apa pana la genunchi ca nu se poate face nimic. Si aceasta este realitatea, nu numai in Capitala, ci in intreaga tara. Prima stihie din toamna trecuta s-a produs in Iasi, pe 6 noiembrie. Dimineata, 60 de sate ramasesera fara electricitate, pana la pranz urgia luase curentul in inca 60. In toata Moldova, cadeau stalpii de tensiune ca scobitorile, traficul pe drumurile nationale se blocase, gazele nu mai aveau presiune. Un cartier intreg din Slanic Moldova pornise la vale. Si toate acestea pentru ca in nord-estul tarii daduse lapovita. Dupa fix doua luni, viiturile care trec anual, cu precizie de ceasornic, prin Neamt, omorau trei tineri aflati in casa si lasau calice 37 de familii. Dar si vara lovise catastrofal: 200 de miliarde - pagube in Suceava, Slanicul de Prahova ingropat in mal, Bucurestiul - inundat de doua ori intr-o luna. In Romania nu este niciodata vreme buna. Daca Ardealul nu e sub ape, zapoarele uriase de pe Bistrita cocoata satele pe acoperisuri. Dupa un ciclu complet inundatie-impachetari in namol-ingropaciuni in zapada, pana si presedintele Iliescu a exclamnat: "Guvernul nu face fata", calificand masurile luate de Executiv drept pompieristice. Tactica actualului cabinet nu este nici macar noua. De ani de zile, administratiile noastre asteapta sa arda ceva, pentru ca apoi sa stinga focul cu miliarde de lei varsate ca despagubiri. Mai mult decat sa trateze efectele, compatimind la televizor cu sinistratii, nu au putut face. Cauza este, insa, degradarea catastrofala a intregii infrastructuri. Fie ca este vorba de amenajari hidrotehnice, retele rutiere sau feroviare, tevi sau sarme, totul a fost, in cel mai bun caz, nitel carpit. In acest moment, infrastructura Romaniei este ca o umbrela care functioneaza doar daca nu ploua. Faptul ca pe o strada nu s-a produs inca nici o catastrofa nu inseamna nimic. Rugina lucreaza. Intreaga administratie romaneasca traieste emotia aderarii din 2007. Se fac "pasi importanti", se inchid dosare de negociere, pe zi ce trece ne aliniem la aquis-ul comunitar. Asa frumos le prezinta ei pe toate, ca ne si vedem in Europa, uitand ca suntem ori prajiti, ori cu apa pana la gura. Ceea ce s-a intamplat joi la Bucuresti este un caz reprezentativ pentru situatia actuala. El arata exact unde se afla Romania. Capitala vrea sa intre in UE fara canalizare, cu retele de apa de la 1888 si semafoare din 1960. Orice ploaie care depaseste 30 de litri pe metru patrat umple pasajele, construite relativ recent, pana la plafonul masinii. Putina umezeala lasa Bucurestiul fara semafoare, scotand agentii la dirijare, ca acum 50 de ani. A trebuit sa ne inecam, pentru ca primaria sa se gandeasca la niste proiecte de reparatii si modernizare, destul de fanteziste. Dar cati romani isi mai pun sperantele in ele? Tot de modernizari se vorbea si acum trei ani, cand apa si canalizarea Bucurestilor au fost date pe mana Apa Nova. Asa se vorbeste si in tara, pe vipia din iulie, cand ne refacem sistemele de irigatii. Si la viituri, cand ne zic de impaduriri, diguri si lacuri de acumulare. In sate, este si mai putina nadejde. Pietruirea Ulitei Mari este o promisiune si un vis deja invechite. In multe comune, ultima modernizare a infrastructurii s-a facut pe vremea lui Carol al II-lea, cand regele a pus sa se faca santuri pe la porti. Ultima potopire a Bucurestilor a adus, insa, si o veste buna. S-ar putea ca BEI-ul ca ne dea 112 milioane de euro, de bagat in canale. La un comision mediu de 10 la suta, asta inseamna o gramada de bani. Evident, vestea este buna pentru o mana de oameni. La cat banet se pompeaza in Bucuresti pentru reparatii care tin doua saptamani, cea mai buna idee ar fi sa ne cumparam cizme de cauciuc. Vom ramane tot copiii ploii.