Copiii au luat locul colecţiilor de artă

Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu o incursiune în istoria clădirii cunoscute azi sub numele de Palatul Copiilor. Imobilul folosit în prezent de elevi a fost construit pentru a servi drept muzeu.

La mijlocul secolului al XIX –lea, intelectualii oraşului au devenit conştienţi de necesitatea conservării mărturiilor trecutului, fapt pentru care s-a instituit Societatea de Arheologie şi Istorie, în 1871. Aceasta a funcţionat iniţial în clădirea actualei Prefecturi unde, în aprilie 1878, avea loc o expoziţie a celor mai importante obiecte. După o perioadă de stagnare, în 1886, în altă clădire închiriată, se deschidea o expoziţie de peste două mii de piese, ocazie cu care se tipărea primul ghid al obiectelor expuse, după cum arată Liviu Borcea, în „Memoria caselor”.
Devenea astfel din ce în ce mai evidentă oportunitatea ridicării unei clădirii proprii. Cardinalul Lorincz Schlauch a oferit un teren pentru construcţia muzeului, după care a fost scos la licitaţie proiectul. Câştigător a fost desemnat Rimanoczy Kalman senior, în 1891.

Detalii stilistice

„În 1895 au deschis un drum dinspre parcul Schlauch spre strada principală. Pe această stradă nouă au început construcţia muzeului care, pe 1 noiembrie 1895, a fost finalizat”, scrie Peter I.Zoltan, în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”.  În acelaşi an, canonicul Bunytay Vince dona Societăţii de Arheologie şi Istorie impozanta uşă din lemn a sălii mari, decorată cu sculpturi în stil neorenascentist. 
Inaugurarea clădirii a avut loc la 27 iunie 1896, reflectând stilul eclectic. Cum numărul exponatelor a crescut în timp, în 1910 proiectul lui Rimanoczy Kalman junior mărea spaţiul celor nouă săli existente, cu alte cinci, din care trei la demisol. Faţada principală a muzeului este dominată de un rezalit central, marcat de capiteluri ionice care susţin o arhitravă, o friză, o cornişă şi un timpan triunghiular. Alături de aceste forme specifice neoclasicismului, întâlnim şi amprente ale stilului renascentist, care este caracteristic stilului eclectic dezvoltat. Acestea sunt aticele cu colonete ale rezalitelor laterale şi ale corpului de mijloc mai înalt al muzeului, ferestrele faţadei principale şi cele rectangulare cu edicule, ale faţadelor laterale.

Palatul Copiilor

Muzeul s-a integrat în circuitul valorilor europene, participând cu exponate la marile expoziţii internaţionale. Din anul 1971, muzeul judeţean a devenit Muzeul Ţării Crişurilor şi s-a mutat cu sediul în Palatul Baroc. Fosta clădire a muzeului este cunoscută azi sub numele de Palatul Copiilor, păstrându-şi astfel rolul educaţional. „Clădirea de pe strada Muzeului numărul 5 este monument istoric de categoria B”, spune Doina Lucaci, şeful Biroului marketing cultural şi promovarea imaginii Patrimoniului din cadrul Primăriei Oradea.

În ton cu marile capitale

Începutul secolului XX însemna pentru muzeul orădean participarea la marile expoziţii internaţionale ale vremii. Paris (1900), Londra (1908), Viena (1910) şi Budapesta (1912, 1913) sunt câteva dintre capitalele europene care au găzduit evenimente la care au fost prezentate piesele muzeului din Oradea.