Consultanţi pentru coşciuge

Trăim în lumea marketingului. Important este cum ne văd ceilalţi. Pentru asta, e obligatoriu să dăm semne de inteligenţă proprie.

Am cunoscut un preot înglodat în datorii de pe urma restaurării bisericii. Disperat că nu poate plăti doar din mila enoriaşilor, vindea lumânări. Se dădeau foarte bine. Ba chiar stârnea supărarea vecinilor din alte parohii şi de pe la mânăstiri, unde-şi trimitea vânzătorii ambulanţi. Snopurile de câte cinci erau prinse într-o banderolă, având imprimată o albinuţă surâzătoare. Am văzut imaginea şi ­i-am spus: „Doar nu e ceară de albine?” Iar el mi-a raspuns, zâmbind subţire: “Eee, sigur nu, dar miros frumos”. Aiurea! Albinuţa vindea lumânările. Iată un om care a descoperit că percepţia e mult mai importantă decât realitatea. Sunt sigur că nu a auzit vreodată de P.T. Barnum, după mine unul din părinţii publicităţii moderne, care acum vreo sută cincizeci de ani vindea conserve făcute dintr-un peşte alb pe a căror etichetă scria: „Somon alb. Garantat nu va deveni roz în cutie”. Aţi vizitat o fabrică de uleiuri auto? Prin aceeaşi instalaţie de îmbuteliere se perindă clondire frumoase cu diverse culori şi etichete în care curge acelaşi lichid. Ele se vând cu preţuri într-un raport de la 1 la 5, în funcţie de brandul companiei care, pasămite, ­le-ar produce. BlackBerry-ul şi IPhone-ul au cam aceleaşi calităţi şi defecte legate de limitele tehnologiei. Se vând cu totul diferit, în funcţie de imaginea şi aşteptarea pe care au ştiut să o creeze în piaţă. În batjocură, la începuturile Apple-ului, cei din industria IT o botezaseră “o companie de publicitate vertical integrată”. Steve Jobs, creatorul ei, era însă foarte mândru de asta.

Brandurile sunt importante pentru profitul indivizilor şi corporaţiilor, dar, mai ales, pentru naţiuni, care implică soarta a milioane de oameni. America este cea mai puternică ţară a planetei, acum îl are şi pe Obama, Germania are Mercedesul, seriozitatea şi calitatea, Franţa - vinurile şi mâncarea, noi ce brand avem? Trăim în lumea marketingului. Important este cum ne văd ceilalţi. Pentru asta, e obligatoriu să dăm semne de inteligenţă proprie.

Pierdem vremea consultându-ne cu misiunea FMI şi le ascultăm plecaţi diagnosticul – morţi, dar nu ştim încă –, sigur nu ne rămâne decât să stăm cuminţi până ne iau măsurile pentru coşciug. Din aproape o sută de ţări consultate şi finanţate de FMI în ultimii 40 de ani, peste jumătate au rezultate mai proaste decât media creşterii economice globale, o cincime au PIB-ul semnificativ mai mic, ba câteva şi l-au redus chiar sub jumătate. Trei au trecut prin războaie civile. Politica fiscală de austeritate şi măsurile draconice de stabilizare au dus peste tot la tensiune şi sărăcie.

Pierdem vremea cu speculaţii despre deficitul bugetar care este oricum, în medie, pentru toate ţările membre ale UE, cu 40 la sută mai mare decât cel recomandat de Comisia Europeană. Nu suntem noi proştii satului, respectând indicaţiile care ne stopează creşterea?

Pierdem vremea cu autoflagelarea, ne biciuim singuri că am fi corupţi, ne batem în acuzaţii reciproce din care a înflorit mucegaiul de pe cele peste un milion de dosare penale. La o medie de cel puţin doi infractori pe dosar, ar însemna că fiecare al zecelea român este hoţ. A calculat cineva totalul facturilor avocaţilor şi costul urmăritorilor, raportat la PIB? Dezvoltăm industria naţională de coşciuge. Nu cumva e ceva putred cu legislaţia încă socialistă, cu blestemata prezumţie de vinovăţie şi nu cu oamenii care creează şi produc?

Ne supărăm pe cei care ne dau note proaste, ne aşază în ratinguri şi clasamente printre ţările lovite în aripă şi, totuşi, ne construim singuri arhitectura brandului de ţară. Deocamdată, în ciuda faptului că suntem sănătoşi şi viguroşi, ne străduim să proiectăm coşciugul alături de cei care ne ajută cu idei preconcepute. Atenţie, însă! El e fabricat în România şi îl plătim scump!