Constanţa, poarta prin care iese cheresteaua

În portul Constanţa, cheresteaua de calitate este ascunsă sub lemn putred pentru a se putea declara un preţ mai mic al mărfii În ultimii 17 ani, România a exportat enorm de mult şi la

În portul Constanţa, cheresteaua de calitate este ascunsă sub lemn putred pentru a se putea declara un preţ mai mic al mărfii

În ultimii 17 ani, România a exportat enorm de mult şi la preţuri modice lemnul rotund şi prelucrat primar, îndeosebi spre state arabe şi spre Occident. "Am văzut nave cu <> (turnul-n.n.) acoperit efectiv cu cherestea, atât de mult încarcă pe navă", ne-a declarat un marinar care a navigat mult din porturile Constanţa şi Galaţi.

De altfel, pentru că afacerea merge foarte bine, majoritatea operatorilor portuari şi-au deschis o linie de export lemn, iar dovada o reprezintă stivele uriaşe depozitate în portul Constanţa. Săptămâna trecută, cele cinci nave aflate în operare pentru încărcarea cu cherestea aveau destinaţii precum Egipt, Siria şi Emiratele Arabe Unite.

Sub Ceauşescu se dădea mobilă, azi se dau buşteni

"Atunci când navele cu cherestea ajung în port, oamenii năvălesc pe puntea navei şi încep să smulgă bucăţi din paleţii de lemn. Trebuie să păzim noi marfa", ne-a descris un comandant de navă atmosfera din portul Alexandria (Egipt), în momentul în care a ancorat nava cu cherestea.

Înainte de 1989, România dădea la export multă mobilă şi puţini buşteni (principalul client fiind SUA), iar astăzi, situaţia pare a fi inversă, principalii clienţi fiind state arabe şi unele ţări europene. Cantitatea de lemn aprobată de guvern pentru exploatare se situează generos în jurul cifrei de 16 milioane de tone, din care o cotă (chiar un milion mc) este destinată exclusiv exportului.

Cota va fi depăşită însă mereu datorită vicierii măsurătorilor, a prezenţei firmelor intermediare, a datelor false declarate. În conformitate cu cifrele oficiale, an de an, din portul Constanţa pleacă în medie 850.000 de tone, ceea ce înseamnă cam două treimi din întreaga cantitate aprobată.

Dacă punem la socoteală faptul că o cantitate aproximativ egală mare de material lemnos pleacă spre "ţările calde" şi din portul Galaţi, iar o altă cantitate iese "pe uscat", prin diverse vămi, rezultă că exportul depăşeşte mereu baremul oficial.

Conform unei statistici a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, încă din anul 2001 s-au exportat 709.000 de tone de lemn, iar în anii următori cantitatea a crescut până la un milion de tone în 2005, iar în 2006 s-a înregistrat o uşoară scădere fiind exportate 900.000 de tone.

Micile "şmecherii" şi marile tunuri fiscale

Din 1990 şi până în prezent, preţurile la lemn au crescut de aproximativ o mie de ori, iar actele fictive în care cantităţile de cherestea sunt mai mici decât cele "recoltate" sau exportate sunt la ordinea zilei. Asta nu înseamnă decât că numărul tonelor de lemn exportate e mult mai mare decât cel raportat. În consecinţă, evaziunea este înfloritoare în domeniu.

Pentru creşterea câştigului la buget şi o mai bună urmărire a mărfii, s-a decis prin hotărâre de guvern ca, pentru cheresteaua depreciată, să se perceapă mai puţini bani decât pentru cea de calitatea I sau II, aşa încât marfa de calitatea I este acum ascunsă sub cheresteaua depreciată, apoi se facturează la un preţ mult mai mic decât în realitate, cu toate că acela care o cumpără plăteşte "la negru" preţul real. Supracontroalele lipsesc şi oricum s-ar găsi soluţii de fentare a legii - românul este inventiv!

A-nnebunit lupul!

Un eveniment important a avut loc în 2006, în portul Constanţa, când 17 societăţi ce operează cherestea au fost verificate şi amendate de o echipă de control a Ministerului Agriculturii şi au fost puse sub sechestru câteva mii de tone de lemn, din cauza deficienţelor descoperite de inspectori în avizele de export.

Masacru pentru pădurea Comorova

Cu toate că Dobrogea este mai săracă în păduri, există zone împădurite, extraordinare prin diversitatea florei şi faunei. Un exemplu este pădurea Comorova, care a fost plantată în anul 1890, prin eforturile Academiei Române, cu susţinerea Casei regale, în vederea realizării unei perdele de protecţie care să atenueze fenomenul deşertificării.

În anul 1971, o parte din pădure a trecut în administrarea fostei gospodării de partid ce purta numele de Trustul Carpaţi. În anul 1996, din cauza presiunilor municipalităţii Mangalia (primar - Zanfir Iorguş), pădurea nu a fost inclusă în fondul silvic naţional, iar în 1998 a fost predată Consiliului Local.

Peste noapte, din pădure protejată, Comorova s-a transformat în parc municipal. Municipalitatea a obţinut apoi avizul Agenţiei de Protecţie a Mediului Constanţa, pentru PUZ intitulat pompos "Extinderea şi diversificarea ofertei turistice şi de agrement - staţiunea Mangalia Nord".

S-a reuşit blocarea aplicării PUZ-ului, prin iniţiativa ONG Mare Nostrum, dar, în faţa opoziţiei opiniei publice, majoritatea consilierilor locali, dar şi primarul Zanfir Iorguş nu au renunţat la ideea de a continua ceea ce va reprezenta o crimă ecologică.

Afacerile cu terenuri din Năvodari au adus defrişările

Odinioară, fâşia de litoral cuprinsă între staţiunea Mamaia şi Tabăra de copii Năvodari era acoperită de pădurici superbe (zise de localnici, de "măslini sălbatici"), care erau încântarea turiştilor sau localnicilor îndrăgostiţi, dornici de plimbări între verdele copacilor şi albastrul mării, dar reprezentau şi o perdea forestieră de protecţie. Un şir de scandaluri funciare - cu terenuri concesionate la preţuri derizorii către politicieni, jurnalişti, funcţionari etc - de la Primăria Năvodari, consumate în timpul administraţiilor Ion Dobre, respectiv Tudorel Calapod, s-au finalizat cu defrişarea zonei şi ridicarea unor cartiere de vile.

Spre exemplu, Consiliul Local şi primăria au concesionat 28.000 mp pe malul mării către un SRL, teren pe care, ulterior, l-au şi vândut ("prin negociere directă", către SC Hart SRL), în 2006, la un preţ de pornire ridicol, care începea de la 9,09 euro/mp. Prefectura a notificat această iniţiativă, dar primăria "a rugat" Prefectura, prin prefectul Dănuţ Culeţu, să-i confirme totuşi că hotărârile de la Năvodari sunt legale. La scurt timp, terenul cu construcţii a ajuns la firma Westhouse Invest SRL, prin contract de cesiune. SC Westhouse a achitat o sumă imensă pentru cei aproape 29.000 mp (39.206.892, 48 RON).

Judeţul Tulcea, liniştit ca pădurea

Dobrogea, prin judeţele Constanţa şi Tulcea reprezintă un popas important în circuitul lemnului din România, chiar dacă nu-s bogate în păduri: judeţul Tulcea, de exemplu, are 105.000 hectare de fond forestier, din care doar vreo 200 de hectare au fost retrocedate foştilor proprietari. Restul e al statului. Revoltător este că, în condiţiile în care numărul de controlori ai ITRSV este ridicol de mic (între 2 şi 5 oameni), firmele care taie arbori în zonă provoacă adesea "avarii" serioase ecosistemului local, fără a putea fi verificate.

"În urmă cu 6-7 ani, se tăia chiar şi în pădurea protejată Letea, dincolo de Kardon", ne-au declarat surse locale. Pe canalul Sulina, firme din Constanţa şi Tulcea au instalat gatere şi au retezat sălbatic pădurile pitice din zonă. Din punct de vedere al ITRSV însă, Tulcea pare un judeţ fără probleme. "Colegii noştri de la Tulcea au făcut plângeri pe numele autorilor a 12 furturi de lemne din localităţile Măcin, Horia, Casimcea, Ciucurova. Totalul pagubelor pe anul în curs este de 2.275 mc. Acoperim greu zona din cauza lipsei personalului", ne-a declarat Gicu Ţicoi, inspector-şef adj. al ITRSV Focşani.