„Mai omoară omul, dar nici chiar aşa!“ Ghindăreştiul este revoltat pe călăul călugărului decapitat
0
Sătenii din Ghindăreşti sunt revoltaţi pe asasinul călugărului homosexual Alexe Artiom (40 de ani), despre care se spune că ţinea de urât şi femeilor cu bărbaţi plecaţi la muncă în străinătate.
Pe malul Dunării, spre Ialomiţa, la 70 de kilometri de Constanţa, este mare supărare. În Ghindăreşti, comuna de 3.000 de suflete formată din lipoveni ortodocşi de rit vechi, mocneşte revolta. Oamenii sunt indignaţi nu neapărat că au un ucigaş printre ei, ci pentru că aşezarea lor, renumită în comunităţile din Spania şi Italia pentru meşterii săi în construcţii, a ajuns acum de poveste. Mai exact de ruşine, cuvânt pe care localnicii îl repetă obsesiv.
„E de-al nostru? Sau e român?"
Când a picat năpasta, sâmbătă dimineaţa, lipovenii nu au crezut în ruptul capului că cel care a sfârşit decapitat şi lepădat pe marginea drumului era localnic. Aproape nu le-a păsat. Nimeni nu i-a aprins o lumânare. Aveau o singură grijă: „E de-al nostru? Sau e român?" Nu au fost mulţi curioşi să vadă grozăvia. „Am zărit ceva de dimineaţă, un sac cu sânge. Nu m-am apropiat, ce treabă am eu", spunea Palaghia Sofron (44 de ani).
Femeia are casa la câţiva metri de locul unde criminaliştii forfoteau. Şi-a făcut treaba prin grădină, tăind trandafirii şi abia aruncând o privire spre locul unde zăcea nefericitul.
Îşi apără păcătosul, pe călugărul Anfinahem
Abia după câteva ore s-a aflat că victima era lipovean: fostul călugăr Anfinahem, acum mireanul Alexe Artiom (40 de ani). Poliţiştii au bătut din poartă în poartă ca să caute informaţii despre viaţa lui. Porţile au fost deschise, secretele însă erau ferecate cu străşnicie. „Îl cunoşteaţi? Aţi văzut ceva? Aţi auzit ceva? Avea duşmani?", întrebau anchetatorii. Răspunsul a fost invariabil acelaşi: „Ce duşmani să aibă el? Era un om bun".
Doar 100 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe Alexe, fost Anfinahem, cel care a sfârşit atât de tragic. Femeile l-au bocit, bărbaţii au stat drepţi, privind înainte, şi doar câţiva au avut curajul să participe la o înhumare la care popa a refuzat să oficieze. Mortul, considerat păcătos şi după moarte, a fost exilat în cimitir în colţul sinucigaşilor, pe motiv că a renunţat la călugărie.
Gura masculină a satului
Evenimentul nu a fost discutat la colţ de stradă, aşa cum am fi fost obişnuiţi. Doar câţiva bărbaţi s-au adunat să-şi dea cu părerea, în faţa magazinului sătesc. Culmea, gura satului e a bărbaţilor, nu a femeilor guralive.
„Zicea unul la bar că a băut cu Alexe şi că ar fi încercat după aia «să-l facă». Abia a scăpat", zâmbeşte ştirb un lipovean, la aluzia că fostul călugăr avea înclinaţii homosexuale. Nu se dădea în lături nici de la femei. „Zice-se, era bine dotat şi nevestele îl mai chemau, mai ales cele care aveau bărbaţii plecaţi la muncă în străinătate. Ce să facă şi ele? Dacă-i aşa, atunci poate o fi fost căsăpit de vreun soţ gelos", mai spun sătenii.
Dacă îi întrebi ce metehne avea mortul de a sfârşit atât de crâncen, fac zid în jurul lui. „Era mai simpluţ la minte. Era vesel, era glumeţ" sunt singurele cuvinte spuse despre vecinul lor.
Bănuielile lumii
Când nu vor să-ţi vorbească, localnicii sporovăiesc între ei în ruseşte. Când vor, îţi cer să-i laşi în pace, că şi aşa s-au făcut destul de ruşine. Toporul, arma crimei, ar putea fi al oricui. Pescarii se duc seara să taie lemne de peste Dunăre, iar unealta nu lipseşte din gospodăria nimănui. „Da, poţi să omori cu toporul ăsta un om. Poţi şi cu briceagul! Plecaţi, şi aşa suntem «pătaţi»!", ne alungă un pescar.
„Ucigaşul nu poate fi de-ai noştri. Dacă e aşa, e jale. Mai omori omul, la beţie, mai dai cu cuţitul, se poate să-i nimereşti inima. Se mai întâmplă. Dar să-i tai omului capul, aşa ceva nu există!", clatină din cap Zaharia Platon, preşedintele comunităţii lipoveneşti.
„A fost o execuţie"
Cu privire la criminali, ideea lor e clară: „Alexe era unul dintre noi. Cine i-a vărsat sângele l-a vărsat pe cel al comunităţii, ne-a atacat pe toţi. Ce i s-a întâmplat a fost, zicem noi, o execuţie. Poate să fi fost cineva din afară, vreo cunoştinţă din străinătate", e de părere Zaharia. Şi primarul Ghindăreştiului e revoltat. „Anchetatorii ăia cu studii înalte trebuiau să se gândească înainte să ne numească o localitate de criminali", spune Vasile Simion. De supărare nici nu a mai trimis ansamblul de dans la sărbătoarea celor 133 de ani de la revenirea Dobrogei la patria-mamă : „Păi ce? Ne mai arde acum de dănţuit?"
Seara şi ceţurile Dunării se aştern, în a patra zi de anchetă, peste comuna de pe malul apei. Pe uliţe nu mai e ţipenie de om, de parcă te-ai afla în locul în care niciodată nu s-a întâmplat nimic. Doar poliţiştii, doi câte doi, mai tulbură liniştea bătând din poartă în poartă: „Bună seara. L-aţi cunoscut? Avea duşmani?"
Moarte neelucidată
Poliţiştii au făcut marţi percheziţii la locuinţa a doi fraţi din Ghindăreşti care făceau parte din anturajul lui Alexe Artiom (foto), dar anchetatorii nu au găsit probe suficiente pentru a-i incrimina. Alexe Artiom (40 de ani) a fost văzut în viaţă ultima dată joi. Sâmbătă dimineaţă a fost găsit decapitat şi desfigurat pe strada Nucilor, unde locuieşte şi primarul comunei. Lui Artiom i se spunea „Călugărul", pentru că în urmă cu zece ani se retrăsese la Mănăstirea Uspenia din Slava Rusă. De un an, bărbatul lepădase haina monahală. El revenise în sat de trei luni şi trăia din ajutorul social de 125 de lei.
"Moartea fratelui meu trebuie răzbunată! Nu merita să pătimească aşa! Criminalul să primească închisoarea pe viaţă! "
Petre Artiom
fratele călugărului
"Cine l-a omorât a avut ceva cu el! Nouă nu are de ce să ne fie frică. Păcat de el, îl ştiam de mic copil."
Maria Luchian
localnică
Se încarcă comentariile...
