Constanţa: Delfinul Mark, 23 de ani trăiţi în captivitate

O emblemă a copilăriei noastre, vedeta Delfinariului Constanţa continuă, în fiecare an, să impresioneze mii de turişti

Un actor singuratic, care se dedică întru totul piesei pe care trebuie să o joace. Iubeşte spectacolul şi îi place să fie în centrul atenţiei. Pasiunea pentru „artă“ l-a făcut însă să îşi urască semenii. Mark este condamnat să rămână singur.

Vedeta Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, delfinul în vârstă de 28 de ani, continuă să încânte în fiecare an mii de localnici şi turişti veniţi la malul mării. Cei trei dresori care au grijă ca Mark să fie în formă spun că acesta îşi ia de fiecare dată în serios rolul şi că îi place la nebunie spectacolul. „Trăieşte de 23 de ani în captivitate şi a fost prins, la vârsta de cinci ani, în Marea Neagră. Mai mult, el poartă numele fostului director al Acvariului din Constanţa, Marcel Stanciu, cel care a ridicat Delfinariul“, a declarat Elisabeta Ungureanu, unul dintre dresorii acestuia.
      
Un „actor“ solitar

În cei 23 de ani petrecuţi în captivitate Mark a avut două partenere de viaţă. Din păcate însă nu s-a putut acomoda cu nicio femelă. „Este un delfin solitar şi nu îi acceptă pe ceilalţi. Este foarte posesiv şi gelos. A trebuit să îi despărţim pentru că îi alerga şi bătea pe ceilalţi delfini“, a declarat Elisabeta Ungureanu. Din păcate însă, la scurt timp de la separare, delfinii au murit.

În ciuda singurătăţii pe care singur a ales-o, Mark continuă să facă spectacole. „Lucrează foarte bine. Nu cred că un delfin tânăr ar face faţă la ceea ce face el. În extrasezon i-am mai redus din numere. La vară, Mark va lucra din plin şi va avea mai multe spectacole pe zi“, a menţionat Georgeta Enciu, al doilea dresor al lui Mark.

Ciudăţeniile lui Mark

Printre întâmplările mai deosebite, dresorii spun că cea mai curiosă a fost atunci când nu a vrut să lucreze. „S-a întors cu spatele la noi şi se uita la spectatori. Ne-a ignorat toate comenzile. Am fost nevoiţi să întrerupem spectacolul. În momentul în care sala a început să se golească, Mark a început să lucreze singur programul normal“, îşi aminteşte Elisabeta Ungureanu.