Conservatorii dau capacitatea

Năstase. Procesul cu CNSAS, cu instituţiile statului, recursurile la forurile europene vor dura poate ani de zile, iar în acest timp Dan Voiculescu va fi vulnerabil pe scena politică. Problema

Năstase. Procesul cu CNSAS, cu instituţiile statului, recursurile la forurile europene vor dura poate ani de zile, iar în acest timp Dan Voiculescu va fi vulnerabil pe scena politică. Problema care se pune este dacă şi partidul său va accepta o trecere printr-un astfel de purgatoriu, periclitându-şi astfel statutul de jucător politic în parlament şi guvern. Explicaţiile conservatorilor că această criză ar fi o lucrătură politică de la un cap la altul nu vor putea suplini retragerea strategică din zona guvernării în semn de solidaritate cu Dan Voiculescu.
Luni, forurile de conducere ale Partidului Conservator vor discuta strategiile politice pentru viitorul imediat. Odată cu elevii de clasa a VIII-a, conservatorii îşi vor da şi ei examenul de capacitate. Este prima lor piatră de încercare după ce au trecut lejer prin gimnaziul politicii româneşti. Conservatorii vor trebui să decidă cât de mult fac zid în jurul liderului, preluând deficitul de imagine asupra partidului. În fapt, luni va fi testul de maturitate al PC şi se va vedea foarte clar dacă este un partid de persoană, ca o butaforie în jurul unei ambiţii personale a lui Dan Voiculescu, sau este o formaţiune cu mecanisme interne sănătoase, gata să ia decizii în interes de partid. Deşi asemănările sunt doar parţiale, nu putem să ignorăm din această dizertaţie exemplul PSD, care a avut puterea să-şi izoleze unul dintre cei mai importanţi lideri pentru a salva partidul ca întreg. şi, nota bene, Năstase nu a fost dovedit vinovat nici acum! În istoria gesturilor de sacrificare a liderilor sunt şi exemple celebre: la primul scandal major, Helmut Kohl a fost renegat de CDU după ce adusese partidul la cele mai înalte poziţii în Germania, iar Bettino Craxi a fost lăsat din braţe de socialiştii săi italieni fără să clipească după 17 ani de conducere, tot în urma unui scandal public.
Nu este obligatoriu ca Dan Voiculescu să fie debarcat sau izolat, nu acesta este testul pentru partid. Încercarea este dacă se poate declanşa producerea de anticorpi în interior, ca o reacţie firească la rănile produse din exterior. Semnul de normalitate pentru PC în astfel de momente ar fi declanşarea unei crize de lider, urmând măcar a intra în dezbatere oportunitatea păstrării până în pânzele albe a solidarităţii cu liderul său. Dar, este pregătit, este construit PC pentru o astfel de dezbatere? Poate produce un alt lider în locul lui Voiculescu? Probabil că nu. Partidul Conservator fără Dan Voiculescu şi fără imperiul său economic şi mediatic nu ar mai însemna nimic pe scena politică. Cu aceste premise, conservatorii vor decide luni doar o înteţire a luptei împotriva duşmanilor d-lui profesor, cu ameninţări făţişe de declanşare a unei crize guvernamentale dacă CNSAS nu se dă pe brazdă. Este o politică pe care PC a dus-o la perfecţiune în ultimii ani.