Congresul contra lui Obama

Preşedintele va înclina către moderaţie şi prudenţă, dar Congresul reprezintă o populaţie radicalizată.

Unii dintre discipolii lui Obama protestează deja faţă de acesta din cauza oamenilor invitaţi în guvernul său.

Barack Obama va fi învestit preşedinte al Statelor Unite pe 20 ianuarie. “Eu organizez brigada de pe 23 ianuarie,” spune în glumă un simpatizant al lui Obama pe care-l consider un fin observator politic. “Ce-i aia?”, îl întreb. “Ei bine, este un grup de oameni care vor fi dezamăgiţi de Obama la numai trei zile de la învestitură”, răspunde el.

Unii dintre discipolii lui Obama nici n-au aşteptat atât de mult. Bloggeri şi editorialişti  apropiaţi de aripa progresistă a Partidului Democrat au plonjat deja într-o frenezie critică, protestând faţă de Obama în special din cauza oamenilor pe care i-a invitat să intre în guvernul său. Aceştia sunt consideraţi a fi prea moderaţi şi centrişti.

Greaua Moştenire

Viitorul arată rău. Şomajul creşte, băncile se prăbuşesc. Talibanii par întăriţi de ofensiva împotriva lor; Iranul este pe zi ce trece mai aproape de a deveni o putere nucleară; Rusia este slăbită economic şi agresivă pe plan internaţional. Pakistanul şi India, terorizată de  extremiştii islamişti, sunt blocate în neîncredere reciprocă; situaţia din Israel şi Palestina stagnează, iar precaritatea politică cronică a Orientului Mijlociu este exacerbată de situaţia economică îngrozitoare.

China slăbeşte. Un număr-record de americani nu au asigurare de sănătate, şi-au pierdut casele şi depind de mila celorlalţi pentru a-şi asigura hrana.

George W. Bush i-a lăsat lui Obama probleme dificile de rezolvat aproape în toate domeniile. Una dintre cele mai complexe probleme cu care se va confrunta este o relaţie conflictuală cu Congresul. Faptul că Preşedinţia şi Congresul sunt dominate de acelaşi partid nu înseamnă că mişcările pe care le vor face vor fi în armonie.

A doua Schimbare

Ba, dimpotrivă, Obama şi echipa sa vor fi la dreapta Congresului. Declaraţiile lui Obama şi mai ales nominalizările lui semnalează clar faptul că următorul guvern va avea o orientare de centru-dreapta. Echipa sa economică (Geithner, Summers, Romer, Volcker) este excelentă şi experimentată. Hillary Clinton, în politică externă, generalul Jim Jones - consilier naţional de securitate şi actualul secretar al Apărării, Bob Gates, care-şi va păstra postul, formează echipa internaţională şi de securitate.

Fostul senator Tom Daschle, care în calitatea sa de secretar al Sănătăţii se va ocupa de reforma în acest domeniu, este cunoscut pentru experienţa şi prudenţa sa.   
 
Aceşti oameni sunt acuzaţi că sunt prea pragmatici şi că nu sunt pregătiţi să se lupte pentru schimbarea pe care Obama a promis-o. Dar având în vedere diferitele crize simultane care s-au ivit, este de dorit să ai un grup pregătit să folosească puterea SUA pentru a impune experimente îndrăzneţe, inspirate de ideologiile extremiste? Nu, mai bine nu.

Am mai văzut acest film înainte, sub titlul “neoconservatorii care se joacă cu războiul din Irak”. Cu puţinul pe care-l ştim cu adevărat despre cum merg lucrurile, este mai bine să nu luăm decizii bazate mai degrabă pe prejudecăţi decât pe date solide. Pragmatismul şi smerenia ideologică sunt sfetnici mai buni, iar Obama va înclina către moderaţie şi prudenţă. 

Reprezentanţii furioşilor

 Dar Congresul va fi altceva. Senatorii şi congresmenii  reprezintă o populaţie furioasă, temătoare şi greu încercată. Sentimentul naţional este acela al unei mulţimi ieşite să-i linşeze pe “escrocii de pe Wall Street” şi, în acelaşi timp, să-i respingă pe “imigranţii care ne iau locurile de muncă, multinaţionalele responsabile pentru delocalizările spre India şi pe oamenii bogaţi care nu prea plătesc taxe." De asemenea, oamenii devin mai nerăbdători în privinţa războaielor lungi.

Ţinând cont de aceste lucruri, Congresul va evalua propunerile lui Obama legate de tratatele de comerţ liber, reforme în domeniul taxelor şi impozitelor şi sănătăţii, politică externă şi reglementări financiare. Pragmatismul se va lovi de indignarea unei populaţii care vrea soluţii mai drastice decât cele pe care Casa Albă le consideră potrivite.

Această bătălie chiar în interiorul taberei politice a lui Obama va fi una importantă. Nimeni nu se aşteaptă ca problemele să se rezolve în trei zile. Dar legitimitatea politică a lui Obama va trebui să se bazeze pe o performanţă susţinută şi eficientă. Şi în această privinţă este importantă relaţia sa cu Congresul.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.