Condoleezza Rice şi Jack Straw, în vizită-fulger la Bagdad

deplină imunitate, civili nevinovaţi, îi asasinează pentru credinţele lor religioase. Drepturile femeilor au devenit o bătaie de joc. şeful guvernului este aliatul unui lider religios radical

deplină imunitate, civili nevinovaţi, îi asasinează pentru credinţele lor religioase. Drepturile femeilor au devenit o bătaie de joc. şeful guvernului este aliatul unui lider religios radical antiamerican, care conduce o puternică miliţie, aflată în mare măsură în spatele teroarei sectare".
Nicicând în presa americană nu au putut fi întâlnite cuvinte mai aspre decât acest citat din editorialul celui mai influent cotidian din SUA, "New York Times", care rezumă situaţia de-a dreptul haotică din Irak, la trei ani după compania trupelor americane. Într-un efort de ultimă oră de a salva ce mai poate fi salvat, şeful diplomaţiei americane, Condoleezza Rice, şi omologul ei britanic, Jack Straw, au decis să întreprindă o vizită inopinată la Bagdad, pentru a se întâlni cu primul-ministru irakian, Ibrahim Jaafari, şi cu preşedintele Jalal Talabani. După alegerile din decembrie, politicienii irakieni se străduiesc în zadar să ajungă la o înţelegere asupra formării unui guvern de uniune naţională. Candidatul majorităţii şiite, nimeni altul decât actualul premier, nu a reuşit să obţină sprijinul minorităţilor sunnite şi kurde şi întâmpină acum opoziţie în sânul însuşi al unora dintre coreligionarii săi.
În asemenea împrejurări, ambasadorul american la Bagdad, Zalmay Khalilzad, a declarat unor oameni politici şiiţi că Bush "nu îl mai doreşte, nu îl mai susţine şi nu îl mai acceptă" pe Jaafari în funcţia de premier. Acesta din urmă a replicat imediat, afirmând că asemenea comentarii subminează angajamentul lui Bush faţă de cauza democraţiei în Irak, reacţie neaşteptată care, pe bună dreptate, ridică întrebarea dacă nu cumva America a ajuns în Irak în postura ucenicului vrăjitor.
"SUA au comis mii de greşeli tactice"
Încercând să apere poziţia Administraţiei Bush, dna Rice a recunoscut, cu o sinceritate dezarmantă, că SUA au comis "mii de greşeli tactice" în Irak, insistând însă că decizia de înlăturare de la putere a lui Saddam Hussein a fost justă. Rămâne însă de văzut dacă greşelile tactice recunoscute acum pe faţă mai pot fi reparate. Vizita-fulger a celor doi miniştri de externe este tocmai o expresie clară a frustrării resimţite la Washington şi Londra faţă de ceea ce se întâmplă în Irak, ţară care, după cum afirma ambasadorul Khalilzad, "sângerează din abundenţă, în vreme ce oamenii politici se mişcă în ritm de melc".