Condamnaţi pentru hibele din sănătate
0
CEDO a decis că statul român trebuie să plătească 20.000 de euro daune în cazul lui Ştefan Panaitescu, pentru încălcarea dreptului la viaţă. Acesta a murit de cancer în 2006.
Ştefan Panaitescu s-a născut în 1944 şi locuia în Aleşd, judeţul Bihor. A murit de cancer în decembrie 2006, din cauza imposibilităţii de a-şi cumpăra medicamente şi din cauza refuzului autorităţilor medicale de a recunoaşte dreptul la tratament gratuit. El a dat în judecată statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), proces care a fost continuat de fiul său, Alexandru Panaitescu.
CEDO i-a dat câştig de cauză şi a decis ca autorităţile române trebuie să plătească daune de 20.000 de euro, reţinând că în acest caz, potrivit Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, lui Ştefan Panaitescu i-a fost încălcat dreptul la viaţă.
Nu mai avea bani de tratament
În luna iunie 2002, instanţele din România au decis că Ştefan Panaitescu are dreptul la anumite servicii medicale potrivit unei legii referitoare la indemnizaţii acordate celor persecutaţi între 1940 - 1945 pe motive etnice. Aceste drepturi se referă la acces prioritar la asistenţă medicală şi medicamente.
În aprilie 2005, Panaitescu a fost diagnosticat cu cancer şi luna următoare a fost operat într-un spital public unde i-a fost extirpată o tumoare de la rinichi. Apoi, nu i-au fost administrate decât vitamine şi o soluţie standard şi nu tratamentul împotriva cancerului de care avea nevoie de fapt. Panaitescu s-a adresat Institutului Oncologic din Cluj. Acolo i s-a recomandat să continue tratamentul pe propria cheltuială.
Resursele financiare nu i-au permis însă pacientului să continue tratamentul. Panaitescu a cerut în mai multe rânduri ajutorul Casei de Asigurări de Sănătate pentru a i se asigura gratuit medicamentele de care avea nevoie. Nu a avut câştig de cauză nici cu decizii definitive în instanţă.
„Sunteţi vinovat că voi muri"
În noiembrie 2005, Panaitescu dă în judecată autorităţile sistemului de sănătate din România pentru a obţine tratamentul şi rambursarea cheltuielilor pe care le-a făcut. Obţine o hotărâre definitivă în aprilie 2006, dar autorităţile din sistemul medical se opun executării deciziei instanţei.
Într-o notificare transmisă Casei Naţioanale de Asigurări de Sănătate, prin executor judecătoresc, Panaitescu avertisează autorităţile că refuzul de a da curs deciziei judecătoreşti îi face responsabili, sub sancţiunile legilor, de faptul că i-au provocat moartea.
„Directorul Casei de Sănătate Bihor mi-a confirmat că mi-aţi refuzat cererea. Aceasta este o dovadă de necontestat că sunteţi vinovat în caz că voi muri", se arată în notificarea lui Panaitescu.
„Nu invocaţi lipsa fondurilor"
Motivarea deciziei CEDO face trimitere şi la o scuză frecventă a managerilor de spitale: nu avem fonduri. Mii de pacienţi din România au fost nevoiţi să îşi cumpere singuri tratamentele, deşi erau asiguraţi ai sistemului naţional.
În decizia pronunţată pe 10 aprilie, la Strasbourg, CEDO reţine că, potrivit legislaţiei româneşti de la acea dată, Ştefan Panaitescu era îndreptăţit să primească „în mod prioritar şi gratuit îngrijiri medicale şi medicamente". Acest drept i-a fost recunoscut şi prin decizii judecătoreşti.
CEDO a subliniat principiul conform căruia statele nu pot invoca lipsa fondurilor drept pretext pentru a nu executa o obligaţie ce rezultă dintr-o decizie judecătorească şi că au obligaţia de a proteja viaţa unei persoane „efectiv şi eficace".
Motivarea CEDO
Executarea tardivă şi doar parţială a deciziilor instanţei a coincis cu agravarea stării de sănătate a reclamantului, care nu a mai putut să îşi plătească tratamentul, ceea ce a dus în final la decesul său.
Se încarcă comentariile...
