Condamnaţi la moarte!

Sute de deţinuţi şi-au pierdut viaţa în ultimii ani în penitenciarele supraaglomerate din România, din cauza nepăsării autorităţilor Decesele din închisorile româneşti dovedesc

Sute de deţinuţi şi-au pierdut viaţa în ultimii ani în penitenciarele supraaglomerate din România, din cauza nepăsării autorităţilor

Decesele din închisorile româneşti dovedesc slăbiciunile unui sistem haotic. Eliberările pe motive medicale sunt foarte rare, iar de cele mai multe ori, de ele beneficiază doar "nume sonore".

În timp ce oficialii susţin că sistemul penitenciar este pregătit pentru orice intervenţie medicală, în puşcării deţinuţii mor pe capete. Aceste "decese suspecte" nu sunt aproape niciodată elucidate.

Ministerul Justiţiei şi Ministerul Sănătăţii au înfiinţat, de curând, o comisie comună de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar.

Deşi un ordin similar exista încă din 2003, această comisie nu a funcţionat practic niciodată, din simplul motiv că tot timpul a fost lipsă de cvorum a membrilor acesteia. Din 2003 şi până în prezent, în puşcării s-au înregistrat 473 de decese, fără să se poată face o anchetă temeinică a cauzelor.

Din aceste decese, 31 au fost sinucideri. Numai anul trecut, 82,14% din decese s-au datorat unor cauze medicale - boli cardiovasculare, neoplasme, boli digestive şi tuberculoză. Lipsa medicilor specialişti din penitenciare este una dintre gravele probleme cu care sistemul se confruntă.

Neregulile, cel mai des constatate în penitenciare, vizează atât nerespectarea regimurilor de detenţie şi a unor condiţii minime de igienă, cât şi tratamentul aplicat deţinuţilor - de la abuzuri verbale sau fizice ale ofiţerilor până la utilizarea trupelor de intervenţie în afara situaţiilor care impun acest lucru.

Medicamentele ajung la angajaţii penitenciarelor

Conducerile penitenciarelor demarează anchete interne, însă, fiind vorba de cauze neelucidate, nu răspunde nimeni niciodată. Există exemple nenumărate când deţinuţii îşi autoprovoacă starea de boală, iar societatea civilă a cerut în mai multe rânduri, ca, în astfel de situaţii, aceştia să suporte şi cheltuielile de tratament.

În raportul pe 2006 privind situaţia din penitenciare întocmit APADOR - CH, se arată că "date fiind numeroasele plângeri ale deţinuţilor cu privire la cantitatea şi calitatea medicamentelor administrate în sistemul penitenciar, precum şi la lipsa tratamentului medical adecvat", s-a cerut în mod constant Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ca medicii de penitenciar să se ocupe exclusiv de deţinuţi.

Personalul de penitenciar ar trebui să poată solicita asistenţa medicilor de penitenciar numai în situaţii de urgenţă. "În cursul anului 2006, din statisticile cu cheltuielile pe medicamente, a rezultat că angajaţi ANP consumă o parte consistentă a resurselor Casei OPSNAJ, deşi numărul angajaţilor din sistemul ANP este mult inferior celui al deţinuţilor", se mai arată în raportul APADOR - CH.

Un medic pentru sute de deţinuţi

Conform asociaţiei, anul trecut, la Penitenciarele Mărgineni şi Gherla, doar patru medici asigurau asistenţa medicală pentru aproape 1.200 de persoane deţinute, în primul caz, şi aproape 1.400 în cel de-al doilea. La Slobozia, doi medici se ocupau de aproximativ 600 de deţinuţi, iar la Aiud şi Baia Mare situaţia era şi mai critică: din cei doi medici angajaţi la Penitenciarul Baia Mare, unul era în concediu medical de o lungă perioadă de timp şi pe o durată neprecizată.

În realitate, un singur medic se ocupa de cei aproximativ 600 de deţinuţi. La Aiud, doi medici se ocupau de 950 persoane încarcerate. Doctorii din penitenciarele vizitate de APADOR - CH în 2006 erau şi "medici de familie" pentru cadre şi alţi beneficiari ai Casei OPSNAJ.

Deţinuţii s-au plâns că orice simptome ar avea, li se administrează paracetamol, fiind cazuri când bolnavi de ulcer rămân luni în şir fără tratament. În penitenciare, nu pot fi executate tratamente stomatologice, întrucât nu există un contract specific.

Ocrotiţi de Constituţie

Toate aceste drame se întâmplă în condiţiile în care articolele 22 şi 34 din Constituţie statuează drepturile oricărui cetăţean la viaţă, integritate fizică şi psihică, precum şi la ocrotirea sănătăţii. Mulţi dintre deţinuţi nu ajung să fie condamnaţi definitiv în instanţe, când sunt "condamnaţi la moarte" de nepăsarea autorităţilor.

Garcea, lăsat să moară

APADOR-CH a cerut Ministerului Justiţiei, la începutul acestei luni, intrarea în legalitate a Comisiei pentru analizarea deceselor survenite în sistemul penitenciar. Asociaţia a mai solicitat ca primul caz analizat să fie cel al deţinutului Ionel Garcea, cu privire la "cauza morţii, cât şi, sau mai ales, a tratamentului medical aplicat anterior decesului".

Ionel Garcea (foto) este cel care a fost arestat ilegal timp de 90 de zile, după ce a fost confundat cu un urmărit general. El susţinea că poliţiştii l-ar fi săltat pentru că ar fi râs de ei când le-a spus cum se numeşte. După eliberare, Garcea a câştigat în instanţă daune de 77 milioane de lei. Condamnat într-un alt dosar la şapte ani pentru viol, Garcea şi-a susţinut nevinovăţia şi a arătat că nu a fost realizat testul ADN.

Potrivit raportului efectuat la Rahova, luna trecută, Garcea s-ar fi automutilat din disperare şi a încercat să se omoare. Asociaţia atrage atenţia că deţinutul era bolnav de bronhopneumonie acută şi nu poate explica cum s-a instalat această boală în condiţiile în care ultimii doi ani de zile a fost internat în spitale din penitenciar. APADOR-CH arată că medicii de la Rahova nu au depus tot efortul pentru salvarea acestuia şi l-au lăsat să moară pe deţinutul-problemă.