Concernul Halliburton transforma razboiul intr-o activitate particulara (II)

Cartea lui Dan Briody "Agenda Halliburton. Banii si politica titeiului" furnizeaza si alte amanunte interesante. Astfel, cand in august 1995 Cheney a fost numit presedinte al Consiliului de

Cartea lui Dan Briody "Agenda Halliburton. Banii si politica titeiului" furnizeaza si alte amanunte interesante. Astfel, cand in august 1995 Cheney a fost numit presedinte al Consiliului de Administratie la Halliburton, decizia a produs uimire, pentru ca el nu avea nici o experienta in domeniul afacerilor, fiind un politician de cariera si un birocrat. Concernul avea insa motive bine intemeiate. "Cu Cheney in noua sa calitate, Halliburton dobandea la Washington o considerabila capacitate de influentare". Marea ocazie a venit in decembrie 1995, la numai dupa cateva luni de la preluarea de catre Cheney a noului sau post, cand mii de soldati americani au fost trimisi in Balcani pentru a face parte din fortele de mentinere a pacii. Balcanii, zona cea mai lucrativa Aici, ca parte integranta a operatiunii Joint Endeavour, compania-fiica KBR a jucat un rol important in activitatile militare din Bosnia si Kosovo. Ea a construit baza Bondsteel, cea mai mare si costisitoare constructie militara de la razboiul din Vietnam. Lucrarile au fost complexe, incluzand artere de acces, retele de canalizare, spatii de locuit, un elicodrom, un centru de detentie, pe langa sistemul de protectie imprejmuitor. Intamplator, baza era amplasata de-a lungul conductei transbalcanice pentru transportarea titeiului din zona Marii Caspice spre Europa Occidentala. Sub mandatul lui Cheney, robinetul de scurgere a dolarilor si-a marit si mai mult debitul. Intre 1994 si 1999, compania a primit din partea Pentagonului, pentru lucrari executate in Bosnia, sume care, progresiv, au ajuns la un miliard de dolari anual. In anul 2000, un raport al Biroului General de Conturi atragea atentia asupra unor incarcari a costurilor din partea companiei, dar KBR isi pastreaza si astazi contractul. Afaceri cu... Saddam In calitatea sa de presedinte al Consiliului de Administratie la Halliburton, Cheney a criticat politica fostului presedinte Clinton de sanctiuni economice impotriva tarilor banuite de activitati teroriste. In mod special, a obiectat impotriva sanctiunilor dictate in cazul Libiei si Iranului, tari cu care Halliburton avea legaturi de afaceri, pastrate in ciuda interdictiilor existente. Mai mult, compania a desfasurat activitati de afaceri chiar si in Irak, contribuind la reconstruirea obiectivelor distruse in perioada primului razboi din Golf. In septembrie 1998, Halliburton a incheiat o intelegere de fuziune cu compania Dresser Industries (unde George W. Bush a avut prima sa slujba), devenind astfel cea mai mare firma de servicii in domeniul petrolier din lume. O filiala a Halliburton, Dresser Rand si o alta firma subsidiara, Ingersoll Dresser Pump, au incheiat cu guvernul lui Saddam, in cadrul programului Petrol contra Hrana, un contract in vederea livrarii de echipamente petroliere. Dupa atacurile din 11 septembrie 2001, compania a construit o mie celule de detentie la baza din Guantanamo, unde sunt incarcerati cei suspectati de terorism. Cu 35 de ani in urma facuse exact acelasi lucru in Vietnam. Inainte ca primele trupe americane sa soseasca in Afganistan, oamenii companiei se aflau deja la fata locului, unde au construit bazele de la Bagram si Kandahar. Profiturile au fost pe masura, dar totusi nu la scara celor din Balcani. Nereguli sesizate de Congres si Biroul General de Conturi din SUA Cand Cheney si-a parasit postul pentru a candida, alaturi de Bush, la alegerile prezidentiale din 2000, Halliburton i-a oferit o recompensa aurita - scrie Dan Briody in cartea sa. Pe langa vanzarea actiunilor detinute, de pe urma carora s-a ales cu 30 milioane de dolari, a continuat sa primeasca o retributie substantiala din partea companiei. In 2001 a incasat 205.298 de dolari, in 2002, 162.392 dolari, plata urmand sa continue pana in 2005. In plus, beneficiaza de o polita de asigurari care-i garanteaza platile, in cazul cand, din motive neprevazute, Halliburton ar intra in faliment - ceea ce nu este, fireste, cazul. Iar, pe langa toate acestea, mai are dreptul de optiune asupra unui numar de 400.000 de actiuni ale companiei. Concluzia cartii lui Briody: razboiul se dovedeste, intr-adevar, o sursa nesecata de venituri.